Arhive lunare: ianuarie 2021

DIN VALURILE VREMII…

Publicat pe de imaginecontinua

de Mihail Eminescu

Din valurile vremii, iubita mea răsai

Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai

Și fața străvezie ca fața albei ceri

Slăbită e de umbra duioaselor dureri!

Cu zîmbetul tău dulce tu mîngăi ochii mei,

Femee între stele și stea între femei.

Și întorcăndu-ți fața spre umărul tău stîng,

În ochii fericirii mă uit pierdut și plîng.

***

Cum oare din noianul de neguri să te rump,

Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,

Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,

Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec

Și mîna friguroasă s-o încălzesc la sîn,

Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.

***

Dar, vai, un chip aevea nu ești astfel de treci,

Și umbra ta se pierde în negurile reci,

De mă găsesc iar singur cu brațele în jos

În trista amintire a visului frumos.

Zădarnic după umbra ta dulce le întind

Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

Textul respectă ortografia din perioada interbelica, poezia fiind preluată din volumul – MIHAIL EMINESCU POEZII – ediție îngrijită de Garabet Ibrăileanu, publicată de Editura Națională S.Ciornei, București 1938.

  • Sublinierea îmi aparține.

SPIRITUL VREMII

Publicat pe de imaginecontinua

IN AȘTEPTAREA LUI EMINESCU

  • Dacă nu ne transpunem în vremea lui Eminescu, dacă, spre al judeca, nu ne umplem de spiritul vremii aceleia, dacă nu pornim de la scrisul de-atunci, nu putem înțelege bine că limba lui poetică, stilul lui, arta lui , sunt făurite de el pe d-ea-ntregul.Dar e de ajuns să ne găndim numai la limbă.( De altfel, limba este măsura artei unui poet).

Extras din G.IBRĂILEANU în prefața volumului ”M.EMINESCU POEZII, Editura NAȚIONALA S.CIORNEI, BUCUREȘTI,1938.