Scoartele de altadata


Din zestrea strabunicii
Scoarta veche de peste 100 de ani din lada de zestre a strabunicii

Ca in fiecare an, vechea scoarta a strabunicii a iesit din lada si se aeriseste putin.Dupa cum spun specialistii ar putea fi una din cele mai bune metode de lupta impotriva virusilor, bacteriilor,fungilor si a altor ganganii.O metoda pe cat de simpla pe atat de ieftina.Stiau ele,bunicile si strabunicele noastre cate ceva…vantul si razele soarelui erau si sunt la indemana oricui.

Si uita asa, ma intreb in miezul zilei, o fi apucat frumoasa scoarta si epidemia din anul 1919?

AMPRENTE SI AMINTIRI(81)


MARIA MATESAN – A doua parasutista romana

Maria Matesan 1930 Fotografie interbelica din colectia mea de fotografii vechi reprezentand portretul din anul 1930 al Mariei Matesan, a doua femeie parasutist din Romania sau mai bine zis din Romania Mare.

Pe verso fotografia poarta semnatura  olografa a celebrei dar putin cunoscutei parasutiste , precum si mentiunea: ” Celui mai fervent amator de aviatie, Maria Matesan, Chisinau,28/9/1930.”

Este posibil ca fotografia sa fi fost oferita de curajoasa parasutista unui iubitor de aviatie dar si admirator personal.

Din pacate internetul nu inunda cu informatii despre Maria Matesan.Se pare insa ca Securitatea detine destule informatii daca e sa judecam dupa informatiile de AICI.

Prima parasutista romana a fost Smaranda Braescu.

AMPRENTE SI AMINTIRI(80)


Cum mai trece timpul…

Nu stiu cum s-a intamplat  dar astazi mi-am adus aminte de o postare mai veche, printre primele mele postari pe acest blog. Erau cateva impresii dintr-o mica iesire in aer liber, putin entuziasm de blogger incepator ( nu ca acum as fi prea experimentat), dar mai ales un gand…gandul de a revedea acele locuri  in trei. Asa cum se intampla adesea, viata ne mai asculta , dar isi urmeaza calea  fara a pune prea multe intrebari.

Acum problema este ca va trebui sa revad acele locuri in patru, prietenii stiu de ce…

Articolul cu pricina il puteti vedea AICI .

Timpul a trecut , blogul a crescut incet si cu multa multa munca.In schimb cele doua suflete au crescut enorm…

AMPRENTE SI AMINTIRI(79)


ABATIA MELK  INAINTE DE ANUL 1900

Peisaj cu o luntre si Abatia Melk,vazuta chiar de pe Dunare, circa 1890

Abatia Melk vazuta de pe DunareFotografie de epoca din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand o imagine inedita , surprinsa chiar de pe Dunare, de fotograful Theodor Mark din Scheibbs, inainte de anul 1900, circa 1890.

Fotograful retine pe memoria peliculei o luntre cu un vaslas si doi pasageri care trec in apropierea manastirii benedictine Melk din Austria, admirand desigur maretia ei.

Fotograful  T.Mark si-a fondat atelierul fotografic in orasul Scheibbs inca din anul 1864. Fotografia este de tip CDV pe suport de carton gros, dimensiuni 10,5/6,5 cm.

AMPRENTE SI AMINTIRI (78)


UNITATE DE TRANSMISIUNI

Imagine cu o unitate de transmisiuni din timpul celui de al doilea Razboi Mondial

Unitate de transmisiuni   Fotografie veche din colectia mea de fotografii vechi reprezentand o unitate mobila de transmisiuni, nu imi dau seama daca este o statie de emisie – receptie, o statie de bruiaj sau o statie radar. In dreapta imaginii, stand in picioare un ofiter, probabil sublocotenent, vesel si bine dispus.Cei trei soldati de langa el, toti gradati, par un pic cam stresati sau poate este prima lor fotografie. Nu prea inteleg prezenta dr.R. Fanciotti in acest grup( in stanga imaginii). Poarta halat alb de doctor dar are si o pereche de casti la urechi. Cred ca inedita imagine a fost realizata cu aparatul foto al doctorului Fanciotti. Pe verso fotografia poarta amprenta unei stampile cu urmatoarea inscriptie: ” Fotocopie M. Bilinski,(Calea) Victoriei 93 ( 33, 88, 98 ?) tel.4.34.10″

In spatele celor patru personaje distingem aparatura  care pare a fi moderna, bine intretinuta si mai ales camuflata. Fotografia a fost realizata in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, in jurul anului 1941.

AMPRENTE SI AMINTIRI(77)


MEMORIA…

Cum explica lumea de altadata pierderea memoriei?

Cu putin timp in urma mi-a picat in mana o carticica, usor ponosita  si purtand amprenta timpului, intitulata sugestiv ” Despre batranete” de M.T.CICERONE, aparuta la Editura Librariei” UNIVERSALA” Alcalay&Co de pe Calea Victoriei nr.27, colt cu Bulevardul Elisabeta, chiar la parterul hotelului ” Grand Hotel du Boulevard”. Cartea a aparut in cadrul celebrei colectii ” Biblioteca pentru toti” cu numarul 339 in primii ani ai secolului XX, in traducerea realizata de C.S.STOICESCU din limba latina.Despre batranete de Cicerone Rasfoind cartea am gasit, la pagina 28 -29,  explicatia pe care anticii o dadeau pierderii memoriei. Astfel oamenii de altadata considerau ca ” citirea inscriptiilor de pe morminte duce la pierderea memoriei”. 

Ca raspuns la aceasta credinta populara, CICERONE explica, citez:

” Memoria se slabeste. Da, daca nu se exerciteaza. Batranii nu-si pot conserva facultatile lor decat cu acest pret. Exemple: Temistocle, Sofocle, Homer, Hesiod, etc.

Insa se slabeste memoria. Negresit , daca nu o vei exercita, sau daca vei fi prea uituc chiar din natura. Temistocle stia numele tuturor concetatenilor sai: Crezi oare ca dansul, inaintand in etate, a salutat vr-o-data pe Aristide in locul lui Lisimac? Chiar eu, cunosc nu numai pe cei ce traiesc acum, dar chiar pe parintii si pe stramosii lor. Si nu ma tem, dupa cum se zice, ca voi perde memoria, pentruca citesc inscriptiile de pe morminte. Eu nu am auzit pe nici unul din batrani, ca a uitat locul unde si-a ingropat banii. Ei tin minte tot ce-i intereseaza, isi aduc aminte de zilele lor de infatisare, de debitorii si creditoriilor……

……Inteligenta ramane la batrani,  atat numai, daca ei isi conserva gustul de studiu si de ocupatiune; si aceasta este adevarat nu numai pentru barbatii insemnati  si pentru cei care au ocupat functii publice, dar si pentru aceea care duc o viata privata si linistita: Sofocle scrise tragedii pana in cele mai adanci batraneti. Si fiindca  se parea  ca isi neglijeaza afacerile familiei din cauza acestor ocupatii, fiii sai il trasera inaintea judecatii, si cerura a i se lua dreptul administrarii averii sale, dupa cum e obiceiul si la noi  de a se interzice acest drept parintilor de familie, cari isi neglijeaza bunurile lor.

Atunci, se zice, ca batranul ceti inaintea judecatorilor acea frumoasa opera, ce o avea in mana si pe care o terminasede curand, EDIP LA COLONA si intreba daca acea opera pare esita din creerul unui nebun. In urma acestei cetiri, batranul fu achitat de judecatori….”

Si exemplele continua in carte. Eu va invit sa o cititi, chiar daca poate medicii, psihologii sau psihiatri  din ziua de azi ar putea avea si alte pareri sau cu siguranta ar prescrie imediat o reteta.

Prin urmare cititi fara frica inscriptiile de pe morminte caci memoria  voastra nu va fi afectata in nici un fel, din contra, aveti toate sansele sa o imbogatiti!

AMPRENTE SI AMINTIRI(76)


ENRICO FANCIOTTI, la Clubul Arhitectilor

Enrico Fanciotti intr-un grup de arhitectiFotografie de altadata din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand un grup de arhitecti din anii 1970, in fata Clubului Arhitectilor din Bucuresti, dupa un spectacol. In fotografie il recunoastem pe arhitectul si compozitorul Enrico Fanciotti (al doilea in genunchi in primul rand al fotografiei,cu mana doamnei blonde pe umar).

AMPRENTE SI AMINTIRI (75)


BALADA DOAMNELOR DE ALTADATA

Ci spune-mi unde, ‘ n ce cuprins,

E Flora, rimleanca frumoasa:

Archipiada si Tais,

Ce-a fost si vara ei duioasa?

Si Eho, dintr-un freamat scoasa,

Cintind pe riuri si- ninsori,

Dumnezeeste de frumoasa?…

Dar unde-s marile ninsori?

*

Si prea-nteleapta Heloys

Din vina cui scopit ramas-a

Pierre Esbaillart la Sainct Denis?

De dragul cui ei imbraca rasa.

Asijderi, unde e craiasa

Ce-a pus ca Buridan, in zori,

Sa fie-n riu zvirlit cu plasa?…

Dar unde-s marile ninsori?

*

Si Blanche, ca floarea de cais,

Maiastra-n cintece craiasa,

Berthe Picior-Lung, Bietris, Alis,

Haremburgis in Maine baneasa,

Ioana, taranca viteaza

Ce-au ars-o anglii in vilvori;

Ci unde-s ele, Imparateasa?…

Dar unde-s marile ninsori?

Inchinare

De ele, mare, ce-ti mai pasa

Pe unde sint din alte ori.

Doar viersu-acesta nu te lasa:

Dar unde-s marile ninsori?

de Francois Villon , nascut pe 1 aprilie 1431( pe stil vechi)- disparut pe 5 ianuarie 1463, data si locul decesului necunoscute( ? )…

* Poezie extrasa din cartea „Villon”  din anul 1956, traducerea de Dan Botta, prezentarea de  Tudor Arghezi, aflata in colectia mea.

* Sublinierea imi apartine.

* Balada domnilor de altadata o puteti citi AICI……

Mai are rost sa intreb si eu : Unde e lumea de altadata si unde sunt marile ninsori?…. 🙂

 

 

 

AMPRENTE SI AMINTIRI (74)


POETI UITATI, POETI DE ALTADATA(4)

DEM.GH. NOLLA

DOR

Mai staruie si-acuma obrajii tai in palme,

Ca’ ntr’un cauc aroma de piersica brumata,

Si ochii de carbune par doua ape calme,

Cu arcul de spranceana – corabie culcata.

***

Si-acum mai curge parul – suvoaie de’ ntunerec –

Si se revarsa, valuri, peste stransoarea mainii.

De’ncerc cumva, iubito, dorinta sa mi-o ferec,

Zvacneste amintirea, cum iti zvacnira sanii.

***

Ma umple tineretea din tine ca un cantec,

Asa cum umple seva copacul, primavara,

Si, nu stiu, este blestem acesta ori descantec,

Caci, de-mi hraneste ziua , imi otraveste seara.

***

Doar palmele, frumoaso, ca doua vechi paftale,

Mi te pastreaza’ntreaga, mai vie ca o rana,

Si de ma arde buza, de focul gurii tale,

M’aplec sa-ti sorb faptura din ele, ca din cana.

*Poezie preluata din ” Revista Fundatiilor Regale” numarul din iulie 1944, pagina 99.

AMPRENTE SI AMINTIRI(72)


POETI UITATI, POETI DE ALTADATA(3)

EUGENIA MURESAN

VIETI

Mi-am adunat toate vietile care m’au robit

Si le-am intrebat : surorile mele. pentru ce ati trait?

    Una mi-a raspuns : ” ca sa-ti aduc copii-

    Intro’ zi apoi salcie plangatoare sa fi”.

Alta a ras : ” Ca sa placi barbatului in spre seara

Si sa-l stapanesti cu sarutarea ta rece si amara”.

    ” Ca sa fi frumoasa ” – a strigat alta.” Dar numai unul sa stie-

    Vecinica cenusareasa frumusetea ta oamenilor sa fie „.

Si una, care statea ca o piatra in capul unghiului, a rostit :

Ca sa iubesti tu pentru toti aceia care n-au iubit„.

de Eugenia Muresan, poezie publicata la pagina 105 in ” Revista Fundatiilor Regale”, numarul din iulie 1944.

* Sublinierea imi apartine.

* Am aflat de AICI ca Eugenia Muresan a fost amfitrioana si  o mare admiratoare a poetului Lucian Blaga.

 

AMPRENTE SI AMINTIRI(71)


CINE ESTE BUBICO?

Detin in colectia mea de fotografii vechi mai multe imagini inedite cu animale si pasari de altadata, in special cu caini. Aici am o imagine cu catelul Tuchi, cel mai renumit catel din Braila in perioada interbelica. As fi fericit sa am o fotografie cu Bubico, poate cel mai celebru catel din Romania, dar din pacate nu am. Nici nu stiu daca exista o asemenea fotografie. Cu sau fara fotografie, Bubico ramane la fel de cunoscut ca si cel care l-a introdus in eternitate, adica nemuritorul si mereu actualul Ion Luca Caragiale.(1852-1912). Sincer pana astazi nu stiam daca catelul Bubico a existat sau e doar o nascocire a lui Caragiale. Astazi insa am aflat, din intamplare , cine este Bubico, rasfoind revista ” Viata Romanesca„, numarul 6 din iunie 1962. La pagina 152 in articolul: ” Din amintirile mele despre tata„, fiica lui Caragiale, Ecaterina Logadi, povesteste, citez:

„....Din anul 1900, cand am parasit casa bunicilor, a inceput seria mutarilor noastre. Schitele ” De inchiriat” si ” Caut casa” ilustreaza viata noastra din Bucuresti, cand, in trei ani, am schimbat patru locuinte,

  Vad casa in care am stat candva si care exista si azi , pe str. Maria Rosetti nr.5, pe atunci Sf. Spiridon, si unde ca si in schita ” De inchiriat” se afla lipite, spate in spate, doua cladiri gemene: „identice la fel”. Locuinta noastra era orientata spre nord, iar cea locuita de proprietar spre sud. Tot ca si in nuvela, tata a propus proprietarului sa facem schimb de locuinta. Refuzat, el s-a suparat si ne-am mutat la mica distanta de acolo, in Str. Rotari, azi I.L.Caragiale. Casa exista si azi la nr.21-23. proprietarul avea un catel foarte rasfatat, pe care-l chema Bubico, si care era sortit sa treaca la nemurire in schita cu acelasi nume...”

*Articolul mai sus mentionat a fost scris cu ocazia implinirii a 50 de ani de la moartea dramaturgului si publicistului.

Asadar Bubico chiar a existat, fiind cainele proprietarului casei unde a locuit Caragiale cu familia, in primii ani ai secolului 20. 🙂

Alte imagini cu catei de altadata, aflate in colectia mea de fotografii vechi:

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/10/14/perioada-interbelica-12-interbelic-time/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2013/10/30/perioada-interbelica106/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2013/10/19/perioada-interbelica101/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2013/03/29/amprente-si-amintiri-13/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/12/11/perioada-interbelica-21-interbelic-time/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/12/03/perioada-interbelica-18-interbelic-time/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/04/12/delta-dunarii-1921-16/

AMPRENTE SI AMINTIRI(70)


POETI UITATI, POETI DE ALTADATA (2)

   LUCA ION CARAGIALE, fiul dramaturgului si publicistului Ion Luca Caragiale( 1852-1912)

Stante ale odihnei

de Luca Ion Caragiale( 1893-1921)

Mirosul de mixandre si umbra din pridvor

Imi ocrotesc odihna in larga dup-amiaza;

In zboruri serpuite albinele vibreaza:

De zgomote marunte vazduhul e sonor.

Pe viata si lumina las pleoapele inchise,

Pe degete si fata las vintul sa se joace;

Cocosii cinta gales prin inflorita pace,

Si sufletul si trupul se pierd adinc in vise.

De as deschide ochii, ca as vedea prundisul,

De seceta, in soare, albit si sclipitor,

Ca m-as mira ce-ncet e pe ceru-nalt un nor,-

Si pe colina-n unde ar tremura frunzisul

As cauta-ntr-acolo de unde- aud izvorul

Si i-as ghici argintul ce curge mladios,

As urmari bondarul zvicnit si pintecos

Cum, peste o garoafa, in loc isi stringe zborul.

Dar pleoapele inchise le-oi tine pina-n seara,

Stringind in ele vinul cu mine-mpaciut,

Si-oi adormi prin trupul de patimi linistit

In darnica odihna de-amiaza si de vara.

AMPRENTE SI AMINTIRI(69)


POETI UITATI, POETI DE ALTADATA…

I.FRANCOIS BOTEZ

Zilelele trecute rasfoiam revista ” Insemnari iesene” numarul din 1 seprembrie 1939, o revista lunara editata la Iasi, sub conducerea D-lor M. Sadoveanu, M. Codreanu si Gr.T. Popa si atentia mea fost atrasa de o poezie, scrisa de un poet, necunoscut mie, dar  mai ales , necunoscut internetului, care nu prezinta nici o informatie despre poetul I. Francois Botez. Daca blogul e plin de fotografii vechi si de flori, de ce sa nu fie nici o poezie. Imi permit sa prezint cateva strofe din poezia ” M’am infratit cu codrul” :

M’AM INFRATIT CU CODRUL

de I. Francois Botez

 M’am infratit cu codrul si cu lumina firii,

Cu muntele amezii am prins prietesug,

M’au scuturat salcimii in poarta manastirii

Si am sorbit cu cerbii, izvoarelor, belsug.

         

   Am ratacit pe plaiuri in zbor de libelula,

   Cu vintul am dus veste cimpiilor de flori,

   Cu epurii poenii am intocmit patrula

   Si infruntand hatisul am ris de vinatori.

………………………………..

Bat toaca in ferestra cu degete de ramuri,

Bat clopotul caldurii in lanul de uitari,

Port sila de lumina a soarelui la geamuri

Si port in haturi, roibii apusului din zari.

 

       Mi-i moartea blinda teama si viata freamat lin,

       Ascult cum ploua ritmic in stinca versul greu,

      De cuiele nadejdii norocul mi-l anin,

     In mine le simt toate si’n toate ma simt eu.

Cam asta e poezia, patru strofe din sase… comentarii nu fac dar va invit pe voi sa o faceti.  🙂

 

 

 

BRAILA VECHE(191)


BIJUTIERI DE ALTADATA

Cutie pentru bijuterii, inainte de anul 1900

Cutie pentru bijuterii, inainte de anul 1900

Cutiuta pentru bijuterii, din colectia mea, posibil ambalajul unei perechi de cercei, confectionati la atelierul ” M. DEUTSCHMEISTER & FIU, bijutier si horloger, furnisorul Curtei Regale”, din Braila de altadata, inainte de anul 1900.

Am cautat referinte despre acest bijutier dar nu am gasit. Sper ca prin intermediul acestei postari sa aflu date mai exacte despre atelierul de bijuterii si ceasornicarie a lui Deutschmeister.

AMPRENTE SI AMINTIRI(68)


FELICITARE DE ALTADATA

felicitare 23 august 1966

Felicitare de altadata din colectia mea, transmisa de conducerea de partid a hotelului Lido din Bucuresti angajatilor meritosi care s-au remarcat in campul muncii. Ca sa fiu in ton cu limbajul de lemn al vremurilor de atunci, folosesc si eu cuvinte pompoase…

Mesajul felicitarii e urmatorul: „ Cu prilejul zilei de 23 August, cea de-a XXII- a aniversare a eliberarii Romaniei de sub jugul fascist, va felicitam calduros si va dorim noi succese in infaptuirea sarcinilor trasate de cel de al IX-lea Congres al Partidului Comunist Roman, pentru inflorirea Patriei noastre socialiste, Republica Socialista Romania”.

Felicitarea dateaza din vara anului 1966 si poarta amprenta stampilei hotelului Lido. Cred ca simtiti deja parfumul vremurilor de trista amintire dar bucuria pe care o simteau cei care au primit aceasta felicitare si cu ce satisfactie o citeau , pentru a zecea oara in fata micilor aburind ca si berea de altfel…

felicitare 23 august 1966 b

AMPRENTE SI AMINTIRI(67)


POSTA DIN SINAIA

posta din Sinaia-panou decorativ

Fotografie de altadata din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand o imagine inedita din interiorul postei( oficiul PTTR) din Sinaia, construit dupa planurile arhitectului Enrico Fanciotti( 1924-1993), nascut la Braila.

AMPRENTE SI AMINTIRI(66)


CASA DE ALTADATA DIN BLAJ

Castelul Mitropolitan

casa din Blaj-foto E.Fanciotti b

Fotografie de altadata din colectia mea de fotografii vechi, reprezntand un detaliu al unei case vechi din Blaj. Fotografia a fost realizata de arhitectul brailean Enrico Fanciotti, care era si un pasionat fotograf. Cred ca fotografia a fost expusa intr-o expozitie de profil pe la jumatatea sec al XX- lea.

   Amprenta timpului e vizibila si pe casa dar si pe fotografie...

* Puteti vedea fotografia la o rezolutie mai buna AICI:

* Informatii despre istoricul cladirii gasiti AICI:

AMPRENTE SI AMINTIRI(65)


BUNICUL

Astazi, 17 august, bunicul ar fi implinit 104 ani. Dar nu a vrut. A vrut sa traiasca doar 94 de ani. A ales sa inchida ochii in aceasi zi in care i-a deshis. Eu cred ca e un privilegiu sa poti sa te nasti si sa mori in aceeasi zi. De ce a ales ziua de 17 august nu stiu. El poate ca stie. La un moment dat, prin anul 2000, mi-a marturisit ca ar vrea sa traiasca si altii cat a trait el. Asa ca sa vada cum e…si asta in conditiile in care la acea varsta mai mergea pe bicicleta si nu vroia sa auda de baston. Se plangea ca il cam supara un  picior si nu mai poate sa mearga repede…

In curtea bisericii SF.Nicolae din Bacau, mai 1935.

In curtea bisericii SF.Nicolae din Bacau, mai 1935.

A trait mult dar a suferit si mai mult. L-au ajutat si vremurile dar si soarta. De mic a crescut fara mama. Tatal lui pe care il chema tot Ioan Lorent a ramas cu 5-6 copii de crescut. Nu stiu prin ce imprejurari, pr. Iosif Talmacel, cu bunatatea lui innascuta, a preluat o parte din griji si s-a ocupat de educatia bunicului si a surori lui Maria. Aceasta grija a dat roade…

Apoi pe la 16 ani a ramas fara un deget. Daca nu ma inseala memoria, cred degetul aratator de la mana stanga. Lucra la o batoza de grau si i-a scapat degetul inauntru. O femeie care lucra si ea acolo a uns ciotul ramas cu pamant si l-a legat cu niste carpe, evident nesterile. Asa a ajuns la 94 de ani, fara un deget…

De bunicul meu ma leaga multe amintiri. Imi vin in minte, acum, doar cateva. Cum venea  incarcat cu de toate pe la noi. Nu pot sa uit sacul cu mere si bidonul cu miere de albine. A fost un pasionat apicultor. La un moment dat cred ca a avut si 50-60 de stupi. O alta pasiune a lui era fotografia. Din cate stiu eu a fost primul din sat care avea aparat de fotografiat. Din pacate nu stiu cand si-a cumparat primul aparat de fotografiat, dar stiu ca prin anii 1950 facea fotografii. El a fost cel care m-a invatat sa joc sah si mi-a daruit si primele piese. Le am si acum.Dar fascinatia cea mai mare a fost pentru mine cand m-a luat cu el la Poiana Micului, prin vara anuluil 1978 si m-a invatat sa cosesc, sa umblu la albine si sa fac fotografii.

Stiu ca a suferit mult mai ales in primii ani ai perioadei comuniste. Nu a vorbit prea mult despre acesta perioada. O detesta pur si simplu. Cine l-a ajutat sa treaca peste toate astea? Dovada e chiar in mainile lui. A tinut bine crucea in maini si in inima. Dumnezeu sa-l odihneasca!

* Fotografia a fost realizata pe 27 mai 1935 in curtea bisericii SF. Nicolae din Bacau cu ocazia jubileului de 25 de ani de preotie a pr. Iosif Talmacel. Ca o simpla curiozitate, zic eu deloc intamplatoare, bunicul meu s-a nascut in acelas an in care pr. I. Talmacel a fost hirotonit ca preot, adica anul 1910.

* Fotografia la o rezolutie mai mare o puteti vedea AICI:

* Alte fotografii vechi cu bunicul meu:

1. Ioan Lorent in anul 1933 in gradina Cismigiu.

2. Ioan Lorent in anul 1939

3. Familia Varvara si Ioan Lorent in perioada interbelica, circa 1939-1940.

4. Ioan Lorent in perioada interbelica, circa 1932-1935.

5. Ioan Lorent in costum popular.