Inscripții pe uși de prăvălii
Pentru cei mai tineri, dar și pentru cei mai nostalgici dintre noi, pentru cei care tânjesc cu jind la timpurile de altădată:
Am găsit(regăsit), de curând, în colecția mea de ziare vechi, un număr din decembrie 1988 al ziarului ECOUL ROMÂNIEI, o publicație a diasporei românești din SUA. Pe pagina 24 a ziarului, apare, alături de alte poezii, una care mi-a atras atenția în mod deosebit, și pe care îmi permit să o prezint,
„CETATEA LUI BUCUR 1986
( inscripții pe uși de prăvălii)
Nu avem ambalaj Laptele s-a terminat Sunt plecată după bani mărunți la bancă Ședință Mă întorc imediat Nu vindem iaurt fără borcane la schimb Iaurt nu este Nu primim nici un fel de borcane Sămbătă nelucrătoare Concediu de naștere Igienizarea localului Oră de masă Zi scurtă Ne mutăm în alt local Sunt la trageri Nu avem bere Marți se dă zahărul Joi uleiul Zi liberă Dar pe nici o ușă nu scria ,, Țara liberă. Avem de toate."
Cetatea lui Bucur, poezie,1986
Citind această poezie(?) mi-am reamintit un episod din anii de liceu când am participat la o efectiv la un eveniment. Se vindea ulei la un mare magazin, Luceafărul, recent deschis, în municipiul Bacău.Era singurul magazin din oraș unde sau vândut, la liber, fără cartelă, două sticle de 1/2 litru de persoană. M-am așezat de cu seară la coadă, în spatele magazinului.Aveam satisfacția că eram printre primii.Până dimineață la ora 5, când se deschidea magazinul, coada ajunsese, zic eu acum, la peste 100 de persoane. Toată noaptea am moțăit, în picioare,cu gândul la gogoșile pe care mama urma să le facă cu uleiul procurat de mine.Recunosc că eram mare amator de gogoși, atăt eu, căt și frații și surorile mele. Uleiul care se cumpăra din rație, se termina, de cele mai multe ori în foarte scurt timp.A sosit și clipa mult așteptată.Ușile mari metalice ale magazinului s-au deschis. Eram în primul rând.Persoanele din fața mea deja ieșeau cu cele două sticle în mână, toate cu zâmbetul pe buze.Deodată, s-a auzit un murmur, apoi un freamăt.Cineva a lansat zvonul că sunt numai 20 de navete cu ulei, și că, cel mai probabil nu va ajunge pentru toată lumea așezată la coadă.Mulțimea din spate a început să impingă coada, in încercarea disperată, de a ajunge mai în față.Așa am ajuns să fiu surpins și strivit de ușile mari metalice. Am căzut și o mulțime de oameni a călcat pur și simplu peste mine.Am reușit să mă ridic și am înaintat, împins de mulțime.Era ca un zbor, ca o unduire.Pluteam pur și simplu. Cele două sticle erau în mâna mea. Eram victorios.Așa am mâncat cele mai bune gogoși din viața mea.
imaginecontinua 