BUNICUL
Astazi, 17 august, bunicul ar fi implinit 104 ani. Dar nu a vrut. A vrut sa traiasca doar 95 de ani. A ales sa inchida ochii in aceasi zi in care i-a deshis. Eu cred ca e un privilegiu sa poti sa te nasti si sa mori in aceeasi zi. De ce a ales ziua de 17 august nu stiu. El poate ca stie. La un moment dat, prin anul 2000, mi-a marturisit ca ar vrea sa traiasca si altii cat a trait el. Asa ca sa vada cum e…si asta in conditiile in care la acea varsta mai mergea pe bicicleta si nu vroia sa auda de baston. Se plangea ca il cam supara un picior si nu mai poate sa mearga repede…
In curtea bisericii SF.Nicolae din Bacau, mai 1935.
A trait mult dar a suferit si mai mult. L-au ajutat si vremurile dar si soarta. De mic a crescut fara mama. Tatal lui pe care il chema tot Ioan Lorent a ramas cu 5-6 copii de crescut. Nu stiu prin ce imprejurari, pr. Iosif Talmacel, cu bunatatea lui innascuta, a preluat o parte din griji si s-a ocupat de educatia bunicului si a surori lui Maria. Aceasta grija a dat roade…
Apoi pe la 16 ani a ramas fara un deget. Daca nu ma inseala memoria, cred degetul aratator de la mana stanga. Lucra la o batoza de grau si i-a scapat degetul inauntru. O femeie care lucra si ea acolo a uns ciotul ramas cu pamant si l-a legat cu niste carpe, evident nesterile. Asa a ajuns la 94 de ani, fara un deget…
De bunicul meu ma leaga multe amintiri. Imi vin in minte, acum, doar cateva. Cum venea incarcat cu de toate pe la noi. Nu pot sa uit sacul cu mere si bidonul cu miere de albine. A fost un pasionat apicultor. La un moment dat cred ca a avut si 50-60 de stupi. O alta pasiune a lui era fotografia. Din cate stiu eu a fost primul din sat care avea aparat de fotografiat. Din pacate nu stiu cand si-a cumparat primul aparat de fotografiat, dar stiu ca prin anii 1950 facea fotografii. El a fost cel care m-a invatat sa joc sah si mi-a daruit si primele piese. Le am si acum.Dar fascinatia cea mai mare a fost pentru mine cand m-a luat cu el la Poiana Micului, prin vara anuluil 1978 si m-a invatat sa cosesc, sa umblu la albine si sa fac fotografii.
Stiu ca a suferit mult mai ales in primii ani ai perioadei comuniste. Nu a vorbit prea mult despre acesta perioada. O detesta pur si simplu. Cine l-a ajutat sa treaca peste toate astea? Dovada e chiar in mainile lui. A tinut bine crucea in maini si in inima. Dumnezeu sa-l odihneasca!
* Fotografia a fost realizata pe 27 mai 1935 in curtea bisericii SF. Nicolae din Bacau cu ocazia jubileului de 25 de ani de preotie a pr. Iosif Talmacel. Ca o simpla curiozitate, zic eu deloc intamplatoare, bunicul meu s-a nascut in acelas an in care pr. I. Talmacel a fost hirotonit ca preot, adica anul 1910.
* Fotografia la o rezolutie mai mare o puteti vedea AICI:
* Alte fotografii vechi cu bunicul meu:
1. Ioan Lorent in anul 1933 in gradina Cismigiu.
2. Ioan Lorent in anul 1939
3. Familia Varvara si Ioan Lorent in perioada interbelica, circa 1939-1940.
4. Ioan Lorent in perioada interbelica, circa 1932-1935.
5. Ioan Lorent in costum popular.
Daca ti-a placut recomanda prietenilor
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Fotografie de epoca din colectia mea de fotografii vechi reprezentand portretul unei tinere fete imbracata intr-o frumoasa camasa cu motive populare sau chiar o ie.Daca fotografia nu ar fi fost realizata in oraselul Memel(din Lituania de astazi)am putea spune ca e vorba de o ie din costumul popular romanesc. Fotografia a fost realizata in atelierul fotografic ” M. Ehrhardt” din Memel pe 22 ianuarie 1919.
imaginecontinua 
