Când amintirile se ascund prin țărână

Nocturnă pe drumuri

Vezi drumurile-acestea parcă s-aud în noi,
acum și noaptea-ncet lovește în pădure,
trec arborii în cârduri, se duc doi câte doi
și nouri mari plutesc ca niște păsări sure.

Pe aicea tancuri mari și tunuri au trecut
și oamenii au ars și au mușcat țărâna,
și cete de copii s-au prăvălit în lut
Când erau morți, ori poate că mai mișcau cu mâna.

- Războiul ! au strigat convoaiele de corbi
și s-au lăsat pe câmpuri ca o aripă mare...
Pe drumurile-acestea treceam ca niște orbi
și pașii ne creșteau cătușe la picioare.

Ce liniște ! acum doar arborii s-aud
cum cresc și-n frunze cum își mistuie tăcerea
și vânturi mari cum bat, pe undeva, în Sud
și undeva în Vest se năruie puterea.
    *************
( de A.E.BACONSKY)


Când iarăși o amprentă( a răului) s-ascunde-n amintiri și străpunge timpul și inima noastră, stafia vechilor imperii își cere, cu forța, tributul de sânge.