2020 SPRE AMINTIRE!

LA MULȚI ANI 2021!

Tuturor celor care m-au vizitat in 2020, prietenilor, celor care s-au rugat pentru mine și mai ales celor care m-au vizitat în spitale, le doresc un an 2021 cu multe bucurii și sănătate! Nimeni să nu treacă niciodată prin ce am trecut eu. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru minunea pe care a infăptuit-o! Sunt viu , chiar dacă vătămat…

VACCINUL POPII

VACCINA POPEI

de TH.D.SPERANTIA

Intr-o zi intr-o bacanie

La o tuica si o maslina

Nu-stiu-anume cum se face

Vine vorba de vaccina.

Unul zice ca e buna,

Altul zice ca nu prea

Iar un altul mai de-adreptul

Spune chiar ca este rea.

-Este rea,graieste dansul

Si,poti spune orice vrei,

Eu sunt chiar in contra ei.

– Da,e rea,deodata zice

Si parintele Vasile,

Un copil al lui Tanase

A murit la doua zile.

– Cum murit la doua zile?

Ce vorbesti?I-adevarat?

–Da, murit la doua zile

Dupa ce l-a vaccinat,

Ca baiatul lui Tanase,

Uite,Miercuri, zi de post,

S-a urcat intr-un copac

Si-a cazut si mort a fost.

Citind micuta anecdota ,scrisa acum mai bine de 100 de ani, stau un pic stramb si incerc sa judec drept.Oare am evoluat vreun pic sau chiar suntem si noi cazuti din copac…

Versurile sunt extrase din ,, Anecdote cu minuni,, de Th.D.Sperantia, Cultura Romaneasca,colectia Caminul. București 1916(?).

AMPRENTE SI AMINTIRI(79)

ABATIA MELK  INAINTE DE ANUL 1900

Peisaj cu o luntre si Abatia Melk,vazuta chiar de pe Dunare, circa 1890

Fotografie de epoca din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand o imagine inedita , surprinsa chiar de pe Dunare, de fotograful Theodor Mark din Scheibbs, inainte de anul 1900, circa 1890.

Fotograful retine pe memoria peliculei o luntre cu un vaslas si doi pasageri care trec in apropierea manastirii benedictine Melk din Austria, admirand desigur maretia ei.

Fotograful  T.Mark si-a fondat atelierul fotografic in orasul Scheibbs inca din anul 1864. Fotografia este de tip CDV pe suport de carton gros, dimensiuni 10,5/6,5 cm.

AMPRENTE SI AMINTIRI (78)

UNITATE DE TRANSMISIUNI

Imagine cu o unitate de transmisiuni din timpul celui de al doilea Razboi Mondial

   Fotografie veche din colectia mea de fotografii vechi reprezentand o unitate mobila de transmisiuni, nu imi dau seama daca este o statie de emisie – receptie, o statie de bruiaj sau o statie radar. In dreapta imaginii, stand in picioare un ofiter, probabil sublocotenent, vesel si bine dispus.Cei trei soldati de langa el, toti gradati, par un pic cam stresati sau poate este prima lor fotografie. Nu prea inteleg prezenta dr.R. Fanciotti in acest grup( in stanga imaginii). Poarta halat alb de doctor dar are si o pereche de casti la urechi. Cred ca inedita imagine a fost realizata cu aparatul foto al doctorului Fanciotti. Pe verso fotografia poarta amprenta unei stampile cu urmatoarea inscriptie: ” Fotocopie M. Bilinski,(Calea) Victoriei 93 ( 33, 88, 98 ?) tel.4.34.10″

In spatele celor patru personaje distingem aparatura  care pare a fi moderna, bine intretinuta si mai ales camuflata. Fotografia a fost realizata in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, in jurul anului 1941.

AMPRENTE SI AMINTIRI(77)

MEMORIA…

Cum explica lumea de altadata pierderea memoriei?

Cu putin timp in urma mi-a picat in mana o carticica, usor ponosita  si purtand amprenta timpului, intitulata sugestiv ” Despre batranete” de M.T.CICERONE, aparuta la Editura Librariei” UNIVERSALA” Alcalay&Co de pe Calea Victoriei nr.27, colt cu Bulevardul Elisabeta, chiar la parterul hotelului ” Grand Hotel du Boulevard”. Cartea a aparut in cadrul celebrei colectii ” Biblioteca pentru toti” cu numarul 339 in primii ani ai secolului XX, in traducerea realizata de C.S.STOICESCU din limba latina. Rasfoind cartea am gasit, la pagina 28 -29,  explicatia pe care anticii o dadeau pierderii memoriei. Astfel oamenii de altadata considerau ca ” citirea inscriptiilor de pe morminte duce la pierderea memoriei”. 

Ca raspuns la aceasta credinta populara, CICERONE explica, citez:

” Memoria se slabeste. Da, daca nu se exerciteaza. Batranii nu-si pot conserva facultatile lor decat cu acest pret. Exemple: Temistocle, Sofocle, Homer, Hesiod, etc.

Insa se slabeste memoria. Negresit , daca nu o vei exercita, sau daca vei fi prea uituc chiar din natura. Temistocle stia numele tuturor concetatenilor sai: Crezi oare ca dansul, inaintand in etate, a salutat vr-o-data pe Aristide in locul lui Lisimac? Chiar eu, cunosc nu numai pe cei ce traiesc acum, dar chiar pe parintii si pe stramosii lor. Si nu ma tem, dupa cum se zice, ca voi perde memoria, pentruca citesc inscriptiile de pe morminte. Eu nu am auzit pe nici unul din batrani, ca a uitat locul unde si-a ingropat banii. Ei tin minte tot ce-i intereseaza, isi aduc aminte de zilele lor de infatisare, de debitorii si creditoriilor……

……Inteligenta ramane la batrani,  atat numai, daca ei isi conserva gustul de studiu si de ocupatiune; si aceasta este adevarat nu numai pentru barbatii insemnati  si pentru cei care au ocupat functii publice, dar si pentru aceea care duc o viata privata si linistita: Sofocle scrise tragedii pana in cele mai adanci batraneti. Si fiindca  se parea  ca isi neglijeaza afacerile familiei din cauza acestor ocupatii, fiii sai il trasera inaintea judecatii, si cerura a i se lua dreptul administrarii averii sale, dupa cum e obiceiul si la noi  de a se interzice acest drept parintilor de familie, cari isi neglijeaza bunurile lor.

Atunci, se zice, ca batranul ceti inaintea judecatorilor acea frumoasa opera, ce o avea in mana si pe care o terminasede curand, EDIP LA COLONA si intreba daca acea opera pare esita din creerul unui nebun. In urma acestei cetiri, batranul fu achitat de judecatori….”

Si exemplele continua in carte. Eu va invit sa o cititi, chiar daca poate medicii, psihologii sau psihiatri  din ziua de azi ar putea avea si alte pareri sau cu siguranta ar prescrie imediat o reteta.

Prin urmare cititi fara frica inscriptiile de pe morminte caci memoria  voastra nu va fi afectata in nici un fel, din contra, aveti toate sansele sa o imbogatiti!

AMPRENTE SI AMINTIRI(76)

ENRICO FANCIOTTI, la Clubul Arhitectilor

Fotografie de altadata din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand un grup de arhitecti din anii 1970, in fata Clubului Arhitectilor din Bucuresti, dupa un spectacol. In fotografie il recunoastem pe arhitectul si compozitorul Enrico Fanciotti (al doilea in genunchi in primul rand al fotografiei,cu mana doamnei blonde pe umar).

PORTRETE(176)

FLORIN PIERSIC– portret de copil

Florin Piersic-portret de copil din anul 1938

Fotografie interbelica aflata in colectia mea de fotografii vechi, de mai bine de 15 ani, reprezentand portretul  celebrului actor FLORIN PIERSIC,  in varsta de numai 2 ani si doua luni, zambind cu bucurie dar si cu inocenta. Avand in vedere ca Florin Piersic s-a nascut pe 27 ianuarie 1936, inseamna ca fotografia a fost facuta in primavara anului 1938, probabil in ultimele zile ale lunii martie. Fotografia este de format carte postala Agfa si a fost realizata la atelierul fotografic ” Foto Izabela” din Satu-Mare. Pe verso fotografia are amprenta atelierului foto, precum si mentiunea olografa, cu cerneala neagra ” Florinel in varsta de 2 ani si 2 luni, 1938″.

Interesant si in acelasi timp, inedit, e faptul ca fotografia are pe verso  o pata rosie, de culoarea sangelui,ca o amprenta digitala, posibil chiar degetul marelui actor. Din cele cateva mii de fotografii vechi din colectia mea, aceasta e singura poza care are amprenta digitala a celui fotografiat. Iata de ce ,  poza prezentata este una din fotografiile la care tin cel mai mult, poate si datorita faptului ca fiul meu este nascut tot intr-o zi de „27”. Ca sa fiu sincer pana la capat, cred ca pot sa afirm ca, privind acesta fotografie  am primit un imbold sa ma apuc sa adun fotografii vechi.

Florin Piersic in perioada interbelica

 

Nu stiu daca actorul meu de suflet are in album aceasta fotografie dar, sincer, as fi extrem de fericit daca aceasta prezentare a fotografiei ar produce o mica bucurie, la fel de expresiva ca cea din fotografie… 🙂 si care stiu ca nu s-a pierdut in decursul timpului.

AMPRENTE SI AMINTIRI(70)

POETI UITATI, POETI DE ALTADATA (2)

   LUCA ION CARAGIALE, fiul dramaturgului si publicistului Ion Luca Caragiale( 1852-1912)

Stante ale odihnei

de Luca Ion Caragiale( 1893-1921)

Mirosul de mixandre si umbra din pridvor

Imi ocrotesc odihna in larga dup-amiaza;

In zboruri serpuite albinele vibreaza:

De zgomote marunte vazduhul e sonor.

Pe viata si lumina las pleoapele inchise,

Pe degete si fata las vintul sa se joace;

Cocosii cinta gales prin inflorita pace,

Si sufletul si trupul se pierd adinc in vise.

De as deschide ochii, ca as vedea prundisul,

De seceta, in soare, albit si sclipitor,

Ca m-as mira ce-ncet e pe ceru-nalt un nor,-

Si pe colina-n unde ar tremura frunzisul

As cauta-ntr-acolo de unde- aud izvorul

Si i-as ghici argintul ce curge mladios,

As urmari bondarul zvicnit si pintecos

Cum, peste o garoafa, in loc isi stringe zborul.

Dar pleoapele inchise le-oi tine pina-n seara,

Stringind in ele vinul cu mine-mpaciut,

Si-oi adormi prin trupul de patimi linistit

In darnica odihna de-amiaza si de vara.

PERIOADA INTERBELICA (144)

TREI DOAMNE SI UN COPIL

     Fotografie de epoca din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand trei doamne si un copil. Personaje sobre, poate cu un aer de tristete in suflet, imbracate decent, fara urma de extravaganta. Fotografia nu este datata si nu poarta amprenta atelierului unde a fost realizata, este de tip carte postala si ce este interesant e faptul ca e color, evident o paleta cromatica restransa. Dupa aprecierea mea fotografia a fost realizata intr-un atelier fotografic bucurestean la inceputul perioadei interbelice, circa 1919-1920.

AMPRENTE SI AMINTIRI(69)

POETI UITATI, POETI DE ALTADATA…

I.FRANCOIS BOTEZ

Zilelele trecute rasfoiam revista ” Insemnari iesene” numarul din 1 seprembrie 1939, o revista lunara editata la Iasi, sub conducerea D-lor M. Sadoveanu, M. Codreanu si Gr.T. Popa si atentia mea fost atrasa de o poezie, scrisa de un poet, necunoscut mie, dar  mai ales , necunoscut internetului, care nu prezinta nici o informatie despre poetul I. Francois Botez. Daca blogul e plin de fotografii vechi si de flori, de ce sa nu fie nici o poezie. Imi permit sa prezint cateva strofe din poezia ” M’am infratit cu codrul” :

M’AM INFRATIT CU CODRUL

de I. Francois Botez

 M’am infratit cu codrul si cu lumina firii,

Cu muntele amezii am prins prietesug,

M’au scuturat salcimii in poarta manastirii

Si am sorbit cu cerbii, izvoarelor, belsug.

         

   Am ratacit pe plaiuri in zbor de libelula,

   Cu vintul am dus veste cimpiilor de flori,

   Cu epurii poenii am intocmit patrula

   Si infruntand hatisul am ris de vinatori.

………………………………..

Bat toaca in ferestra cu degete de ramuri,

Bat clopotul caldurii in lanul de uitari,

Port sila de lumina a soarelui la geamuri

Si port in haturi, roibii apusului din zari.

 

       Mi-i moartea blinda teama si viata freamat lin,

       Ascult cum ploua ritmic in stinca versul greu,

      De cuiele nadejdii norocul mi-l anin,

     In mine le simt toate si’n toate ma simt eu.

Cam asta e poezia, patru strofe din sase… comentarii nu fac dar va invit pe voi sa o faceti.  🙂