Ce este patriotismul?
” M-a întrebat nu de mult un tânăr cam dezorientat. Patriotismul – i-am răspuns- este un sentiment al cărui conținut s-a prefăcut în curgerea vremilor, având totuși un sâmbure statornic. Patriot este acela care își iubește patria, dar patria, originar, înseamnă locul unde trăiesc părinții, și în ultimă analiză părinții însăși, sau mai bine zis strămoșii. Au fost popoare migrante, nomade, mergând din loc în loc, nelegate de un teritoriu, și totuși acestea posedau și ele un avut moral , cultul strămoșilor, și nu rareori purtau după ele ,, patria ” , adică rămășițele părinților. Aeneas a plecat de la Troia cu tată-său în cârcă și cu fiul de mână. Asta era patria lui, ceea ce înseamnă că patriot nu e acela care privește doar spre trecut, ci omul care, respectând trecutul, înlesnește creșterea viitorului. „
„Cu timpul, legându-se puternic de un teritoriu și de o idee mai largă despre transmisiunea bunurilor spirituale părintești, sentimentul patriotic s-a lărgit și omul a înțeles prin patrie țara în care s-a născut, pământul din care își trage hrana, limba pe care a moștenit-o și care îl face să se înțeleagă cu semenii săi, părinții spirituali ai tuturor celor de o limbă, adică artiștii, scriitorii, gânditorii.”
*Pasaje preluate din cartea „CRONICILE OPTIMISTULUI ” de George Călinescu, Editura pentru Literatură, 1964, ediție princeps.
Cam așa cred și eu că am putea definii, pe scurt, patriotismul. Adică o dragoste, un respect, o recunoștință, un liant și în nici un caz țipete , urlete, transformarea unor simboluri sacre în banalități viscerale, numai bune pentru a obține notorietate sau niscaiva procente.
imaginecontinua 