TRECEREA TIMPULUI


O doină de ANA BLANDIANA

O poezie de Ana Blandiana, publicată în ziarul VOCEA ROMÂNIEI, numărul din decembrie 1988, merită citită:

DOINĂ

de Ana Blandiana

Se-aude, se-aude, se-aude
Din adânc, din vecii, din mereu
Murmurul, sângele, gândul
Poporului meu.

Dorm păsări în aer trecând
Prin liniștea fără de pată,
Am fost asupriți uneori,
Noi n-am asuprit niciodată.

Noi n-am lunecat peste nimeni
În tulbure-al gloriei ceas.
Stă frunza în codri ciulită
Să dea, de-i primejdie, glas.

Stă iarba cu săbiile trase,
Iar tu, libertate, apari
Din tainiți vegheate mereu -
Martori ne sunt munții mari.

Și dau mărturie poienile
Oprite pe margini de hău
Că dac-am lovit vreodată
A fost doar în numele tău.

În numele tău cuvântăm
La judecata popoarelor
Și n-om asfinți niciodată,
De-o fi după voia izvoarelor.

Peste semețele piscuri
Peste câmpiile mute
Gândul poporului meu
Se aude, se aude, se aude.

BUCUREȘTIUL DE ALTĂDATĂ


Inscripții pe uși de prăvălii

Pentru cei mai tineri, dar și pentru cei mai nostalgici dintre noi, pentru cei care tânjesc cu jind la timpurile de altădată:

Am găsit(regăsit), de curând, în colecția mea de ziare vechi, un număr din decembrie 1988 al ziarului ECOUL ROMÂNIEI, o publicație a diasporei românești din SUA. Pe pagina 24 a ziarului, apare, alături de alte poezii, una care mi-a atras atenția în mod deosebit, și pe care îmi permit să o prezint,

„CETATEA LUI BUCUR 1986

( inscripții pe uși de prăvălii)

Nu avem ambalaj
Laptele s-a terminat
Sunt plecată după bani mărunți la bancă
Ședință
Mă întorc imediat
Nu vindem iaurt fără borcane la schimb
Iaurt nu este
Nu primim nici un fel de borcane
Sămbătă nelucrătoare
Concediu de naștere
Igienizarea localului
Oră de masă
Zi scurtă
Ne mutăm în alt local
Sunt la trageri
Nu avem bere
Marți se dă zahărul
Joi uleiul
Zi liberă

Dar pe nici o ușă nu scria
,, Țara liberă. Avem de toate."

Cetatea lui Bucur, poezie,1986

Citind această poezie(?) mi-am reamintit un episod din anii de liceu când am participat la o efectiv la un eveniment. Se vindea ulei la un mare magazin, Luceafărul, recent deschis, în municipiul Bacău.Era singurul magazin din oraș unde sau vândut, la liber, fără cartelă, două sticle de 1/2 litru de persoană. M-am așezat de cu seară la coadă, în spatele magazinului.Aveam satisfacția că eram printre primii.Până dimineață la ora 5, când se deschidea magazinul, coada ajunsese, zic eu acum, la peste 100 de persoane. Toată noaptea am moțăit, în picioare,cu gândul la  gogoșile pe care mama urma să le facă cu uleiul procurat de mine.Recunosc că eram mare amator de gogoși, atăt eu, căt și frații și surorile mele. Uleiul care se cumpăra din rație, se termina, de cele mai multe ori în foarte scurt timp.A sosit și clipa mult așteptată.Ușile mari metalice ale magazinului s-au deschis. Eram în primul rând.Persoanele din fața mea deja ieșeau cu cele două sticle în mână, toate cu zâmbetul pe buze.Deodată, s-a auzit un murmur, apoi un freamăt.Cineva a lansat zvonul că sunt numai 20 de navete cu ulei, și că, cel mai probabil nu va ajunge pentru toată lumea așezată la coadă.Mulțimea din spate a început să impingă coada, in încercarea disperată, de a ajunge mai în față.Așa am ajuns să fiu surpins și strivit de ușile mari metalice. Am căzut și o mulțime de oameni a călcat pur și simplu peste mine.Am reușit să mă ridic și am înaintat, împins de mulțime.Era ca un zbor, ca o unduire.Pluteam pur și simplu. Cele două sticle erau în mâna mea. Eram victorios.Așa am mâncat cele mai bune gogoși din viața mea.

FRACTALII


Fractalia trei: PELICULA

E doar peliculă departe

Căzuntă-n lava, lenevind...

Miracolul de ziuă ne desparte

De liniștea ascunsă în colind.

Se-arată limbi de foc si ceara

Topita magmă din Olimp....

Când țărmul răscolit de  seara

Transformă clipele-n alint.

Apare când și când destinul

Transfigurat în chip de lut.....

Lovit iar de toiag cuvântul

Incheie ciclul, acum mut.

======================

      (D.E.S.- 1986)

GÂNDUL ZILEI – Ce este o grădină?


Despre parcul CIȘMIGIU

În legătură cu starea parcurilor, a grădinilor publice s-a mai scris și se mai vorbește. Nimic rău în asta, dimpotrivă…Partea proastă este că se face prea puțin , și când se face , se face nepotrivit , sau mai tragic, chiar rău. De curând, răsfoind caietele de artă și critică SIMETRA – numărul V din toamna anului 1943, mi-a atras atenția, la pagina 203, următoarea reflecție, semnată G.M.C., pe care o parafrazez:

Ce este o grădină
Într-o capitală, o grădină, un square, un parc nu sunt decât un loc cu flori, umbre și apă pentru odihna și destinderea cetățenilor.
La noi, o grădină e un loc pentru a face expoziții cu pavilioane multe, sau restaurante de tot felul și în cel mai bun caz o anexă a cimitirului Bellu pentru gloriile naționale. După ce s-au îngrămădit în Cișmigiu diversele piertroaie ale dărâmăturilor , acest parc devine acum adăpostul busturilor academice grupate în sindrofii. Ne aștepteptăm și la apariția unor statui ecueste.
Iar trecătorii se vor plimba plângând, zicând versurile lui Arghezi:
Aicea au fost flori, privighetori, etc”.

Ce să vezi, ca o ironie a sorții, istoria se repetă…În timpurile noastre, statuilor, pavilioanelor și restaurantelor, s-au adăugat animale( nu vreau să zic haite), biciclete, locuri de joacă și de distracție, spălătorii ah-hoc,etc.

Da, lumea evoluează. Treptat ne obișnuim cu toate, adică ne adaptăm. Atât și nimic mai mult…

Până la urmă și în final, ce este o grădină, fie ea și publică? Un loc cu de toate pentru toți?

Din Grădina Cișmigiu:

FRACTALII


FRACTALIA DOI – OUL

Oule,

ar fi cazul să te mai culci,

acum toata lumea doarme

pe rupte...

numai ochiul tău,

(din nou, pentru a câta oară?)

privește timpul închis în coaja ta.

Nu încerca să te spargi

ai putea să mori  mai înainte

ca să-ți cunoști timpul.

        
      ( D.E.S.-1999)

Sursa imaginii:

ÎNDURĂ-TE, PĂRINTE


Tentația orgii

”...Stamatiad și-a ridicat ochii și glasul spre Dumnezeire, singura care mai putea fi liman de nădejde în vremurile acelea așa de nimicitoare, și „ psalmii” săi au răsunat ca dintr-o orgă a înseși conștiinței românismului, ce părea deapururi osândit:

Îndură-Te, Părinte,
Că zarea-ntreagă plânge
Ruina țării mele,
Îngenuncheată-n sânge !

Îndură-Te, Părinte
Căci totul e-o ruină
Și-n noaptea-nfricoșată
Doar apele suspină!

Îndură-Te, Părinte,
De mamele nebune
Ce-aleargă despletite
Pe câmpuri de cărbune!


Îndură-Te Părinte,
Că dorm, fără de vise,
Atâția fii ai țării,
Cu rănile deschise !

........................

Îndură-Te Părinte,
De viața noastră-amară,
Stropit ades cu lacrimi
Pân-am clădit o țară! 

Îndură-Te, Părinte,
Durerea ne-o razbună
Ca-n vremile trecute
De gloria străbună!

de Al.T. Stamatiad, 1917, decembrie 24,

 * Versuri și text extrase din volumul ” POEZIA LUI AL.T. STAMATIAD”- note critice și bibliografice de Dem. Bassarabeanu, editura ” Cultura Românească” S.A.R București, 1937.

Enigmele pandemiei


Acum câteva luni se vorbea pe toate canalele media despre faptul că autoritățile exagerează numărul deceselor de Covid-19, ca să justifice măsurile de carantină și că multe dintre decesele raportate ar fi, de fapt, datorate altor cauze.

Acum văd că s-a schimbat placa:

Se spune că , voit sau nevoit, autoritățile ascund morții și că raportările ar fi false, denaturate, neconforme cu realitatea!

Abia aștept să văd varianta de luna viitoare…

PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI


Pe care au aruncat-o zidarii…

Pietre

Isus le-a zis: ,,N-aţi citit nici odată în Scripturi că: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?” De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei, şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept prooroc.

 Matei 21:42-46