Scoartele de altadata

Scoarta veche de peste 100 de ani din lada de zestre a strabunicii

Ca in fiecare an, vechea scoarta a strabunicii a iesit din lada si se aeriseste putin.Dupa cum spun specialistii ar putea fi una din cele mai bune metode de lupta impotriva virusilor, bacteriilor,fungilor si a altor ganganii.O metoda pe cat de simpla pe atat de ieftina.Stiau ele,bunicile si strabunicele noastre cate ceva…vantul si razele soarelui erau si sunt la indemana oricui.

Si uita asa, ma intreb in miezul zilei, o fi apucat frumoasa scoarta si epidemia din anul 1919?

Un căprior cu ochi curioși îndreptați către lume. Nicolae Labiș

Carnete

Poetul, la 11 ani (fotografie păstrată la Casa memorială Nicolae Labiș din Mălini)

Numit „cal alb, călcând neiubirea-n picioare”, Nicolae Labiș a fost, pentru generațiile de poeți postbelice, ca buzduganul aruncat de zmeu înaintea sorții, ca să-i anunțe sosirea…

Afirmat în anii ’50, obsedantul deceniu al literaturii prolet-cultiste, a reușit să-și impună lirica pentru eternitate, chiar dacă o bună parte dintre cei care i-au fost colegi la Școala de Literatură au intrat în încețoșata uitare. Sadoveanu afirma atunci că din Școala de Literatură vor ieși tot atâția scriitori câți au intrat, prin asta spunând, de fapt, că numai cei cu geniu în pană vor răzbi dincolo de timp. Atins prea devreme de „pasărea cu clonț de rubin”, într-un decembrie de-acum 64 de ani, foarte tânăr, atât de tânăr încât te și miri când a avut timp să scrie o operă care să conteze în fața veacurilor, Labiș a suscitat adeseori…

Vezi articolul original 713 cuvinte mai mult