BUCUREȘTIUL DE ALTĂDATĂ


Inscripții pe uși de prăvălii

Pentru cei mai tineri, dar și pentru cei mai nostalgici dintre noi, pentru cei care tânjesc cu jind la timpurile de altădată:

Am găsit(regăsit), de curând, în colecția mea de ziare vechi, un număr din decembrie 1988 al ziarului ECOUL ROMÂNIEI, o publicație a diasporei românești din SUA. Pe pagina 24 a ziarului, apare, alături de alte poezii, una care mi-a atras atenția în mod deosebit, și pe care îmi permit să o prezint,

„CETATEA LUI BUCUR 1986

( inscripții pe uși de prăvălii)

Nu avem ambalaj
Laptele s-a terminat
Sunt plecată după bani mărunți la bancă
Ședință
Mă întorc imediat
Nu vindem iaurt fără borcane la schimb
Iaurt nu este
Nu primim nici un fel de borcane
Sămbătă nelucrătoare
Concediu de naștere
Igienizarea localului
Oră de masă
Zi scurtă
Ne mutăm în alt local
Sunt la trageri
Nu avem bere
Marți se dă zahărul
Joi uleiul
Zi liberă

Dar pe nici o ușă nu scria
,, Țara liberă. Avem de toate."

Cetatea lui Bucur, poezie,1986

Citind această poezie(?) mi-am reamintit un episod din anii de liceu când am participat la o efectiv la un eveniment. Se vindea ulei la un mare magazin, Luceafărul, recent deschis, în municipiul Bacău.Era singurul magazin din oraș unde sau vândut, la liber, fără cartelă, două sticle de 1/2 litru de persoană. M-am așezat de cu seară la coadă, în spatele magazinului.Aveam satisfacția că eram printre primii.Până dimineață la ora 5, când se deschidea magazinul, coada ajunsese, zic eu acum, la peste 100 de persoane. Toată noaptea am moțăit, în picioare,cu gândul la  gogoșile pe care mama urma să le facă cu uleiul procurat de mine.Recunosc că eram mare amator de gogoși, atăt eu, căt și frații și surorile mele. Uleiul care se cumpăra din rație, se termina, de cele mai multe ori în foarte scurt timp.A sosit și clipa mult așteptată.Ușile mari metalice ale magazinului s-au deschis. Eram în primul rând.Persoanele din fața mea deja ieșeau cu cele două sticle în mână, toate cu zâmbetul pe buze.Deodată, s-a auzit un murmur, apoi un freamăt.Cineva a lansat zvonul că sunt numai 20 de navete cu ulei, și că, cel mai probabil nu va ajunge pentru toată lumea așezată la coadă.Mulțimea din spate a început să impingă coada, in încercarea disperată, de a ajunge mai în față.Așa am ajuns să fiu surpins și strivit de ușile mari metalice. Am căzut și o mulțime de oameni a călcat pur și simplu peste mine.Am reușit să mă ridic și am înaintat, împins de mulțime.Era ca un zbor, ca o unduire.Pluteam pur și simplu. Cele două sticle erau în mâna mea. Eram victorios.Așa am mâncat cele mai bune gogoși din viața mea.

GÂNDUL ZILEI – Ce este o grădină?


Despre parcul CIȘMIGIU

În legătură cu starea parcurilor, a grădinilor publice s-a mai scris și se mai vorbește. Nimic rău în asta, dimpotrivă…Partea proastă este că se face prea puțin , și când se face , se face nepotrivit , sau mai tragic, chiar rău. De curând, răsfoind caietele de artă și critică SIMETRA – numărul V din toamna anului 1943, mi-a atras atenția, la pagina 203, următoarea reflecție, semnată G.M.C., pe care o parafrazez:

Ce este o grădină
Într-o capitală, o grădină, un square, un parc nu sunt decât un loc cu flori, umbre și apă pentru odihna și destinderea cetățenilor.
La noi, o grădină e un loc pentru a face expoziții cu pavilioane multe, sau restaurante de tot felul și în cel mai bun caz o anexă a cimitirului Bellu pentru gloriile naționale. După ce s-au îngrămădit în Cișmigiu diversele piertroaie ale dărâmăturilor , acest parc devine acum adăpostul busturilor academice grupate în sindrofii. Ne aștepteptăm și la apariția unor statui ecueste.
Iar trecătorii se vor plimba plângând, zicând versurile lui Arghezi:
Aicea au fost flori, privighetori, etc”.

Ce să vezi, ca o ironie a sorții, istoria se repetă…În timpurile noastre, statuilor, pavilioanelor și restaurantelor, s-au adăugat animale( nu vreau să zic haite), biciclete, locuri de joacă și de distracție, spălătorii ah-hoc,etc.

Da, lumea evoluează. Treptat ne obișnuim cu toate, adică ne adaptăm. Atât și nimic mai mult…

Până la urmă și în final, ce este o grădină, fie ea și publică? Un loc cu de toate pentru toți?

Din Grădina Cișmigiu:

NU-I BANC, DA-I BUNĂ…


Bastonul cu maner de argint

  • Acum destul de mulți ani,pe vremea studenției, chiar în anul întâi de facultate, mă deplasam cu tramvaiul ( nu mai știu ce numar avea) prin București, de la căminele studențești la o locație unde aveam un laborator, cred că de anatomie. Urcănd în tramvai la prima stație de la capăt ne-am așezat toți pe scaune. Pe parcurs tramvaiul s-a mai aglomerat, astfel că nu au mai rămas decăt locuri în picioare. La un moment dat urcă un domn, de o anumită vârstă,cu pălărie de fetru, cu un baston având un frumos maner de argint, dar demn și cu o anumită distincție. Observând că a ajuns în dreptul meu, m-am ridicat și am cedat locul pe scaun. S-a înclinat puțin înainte de a se așeza, în semn de mulțumire. Nici nu s-a așezat bine că a început să comenteze:

Ehee! Tineretul din zilele noastre nu mai e ca cel de altădată…Noroc că mai sunt unii de la țară cu bun simț!

Evident că remarca bătrânelului, pe care eu nu am judecat-o prea aspru, a stârnit un val de animozitate în rândul colegilor care s-au amuzat copios pe seama mea.

Așa că…Doriți un loc pe scaun?

Apropo, studii serioase recente au demonstrat că, mersul și statul în picioare fac bine sănătății, inclusiv urcatul pe scări…

Bucurestiul de altadata(48)


Promenada pe Calea Victoriei

Calea Victoriei de altadataFotografie interbelica din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand trei doamne elegante, cu blanuri si palarii la moda, vesele si pline de elan, gata sa ia cu asalt magazinele de pe Calea Victoriei. Fotograful anonim  le-a surprins escapada chiar in dreptul Hotelui Luvru( astazi Capitol). Chiar daca fotografia a fost realizata in primii ani ai perioadei interbelice, remarc prezenta insolita a unei trasuri(poate o cabrioleta) chiar langa un autoturism in preajma hotelului care avea si o celebra cafenea.

  • O lista a restaurantelor din Bucurestiul interbelic gasiti AICI.

BUCURESTIUL DE ALTADATA(47)


TANAR CU MUSTACIOARA

Tanar cu mustacioara, circa 1895-1900

Tanar cu mustacioara, circa 1895-1900

Fotografie de epoca,de tip CDV, din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand portretul unui tanar cu mustacioara , imbracat elegant si foarte serios :). Cu siguranta fotografia ar fi trebuit sa ajunga la  tanara domnisoara, daca nu cumva chiar a ajuns. Fotografia este de tip carte de vizita pe suport de carton gros si a fost realizata la atelierul fotografic ” Joseph Torok” din Bucurestiul de altadata, de pe strada Domnei( Doamnei) nr. 2   , vis-a-vis de Legatiunea Rusa. Nu este datata si nici nu ne ofera informatii despre tanarul din fotografie, fiind realizata in ultimii ani ai secolului al 19-lea, circa 1895-1900.

Fotograful situat destul de central, chiar daca nu pe Calea Victoriei, unde se afla elita fotografilor, ne prezinta pe verso o mica prezentare a serviciilor oferite: ” Specialitati Fotografii Aquarelle si Platinotipie pana la marime naturala”.

Fotografia J.Torok

Fotografia J.Torok

Platinotipia era o tehnica fotografica destul de scumpa, bazata pe folosirea sarurilor de platina, ceea ce asigura o calitate si stabilitate deosebita fotografiilor. Se pare ca la noi in tara primele platinotipii au fost executate de  celebrul fotograf Franz Mandy.

* Definitia din DEX pentru platinotipie:

PLATINOTIPÍE s.f. Procedeu de imprimare fotografică bazat pe acțiunea luminii asupra sărurilor de platină (1). – Din fr. platinotypie.

*Dupa Primul Razboi Mondial acesta tehnica a fost data uitari in special datorita scumpirii platinei.

* Un articol interesant despre platinotipie gasiti AICI:

* Au existat si fotografii executate cu palladiu.

J.Torok

BUCURESTIUL DE ALTADATA(46)


PORTRETUL UNUI BARBAT CU MUSTATA SI BARBA DE TIP CIOC

Portret be barbat, circa 1875-1880

Portret de barbat, circa 1878-1880

Fotografie de epoca din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand portretul unui barbat, trecut de prima tinerete, cu mustata si barba de tip cioc. Portretul a fost realizat de celebrul fotograf de pe Calea Victoriei, Max  Schwarz si este lipita pe suport de carton gros, de tip carte de vizita. Acesta isi avea atelierul fotografic pe Calea Victoriei la nr.13, langa cladirea Prefecturii Bucuresti.

Max Schwatz si-a deschis primul atelier fotografic in Bucuresti prin anul 1882. In decursul timpului a functionat pe la diverse adrese, inclusiv pe Calea Rahovei.

Sigla atelierului foto, M. Schwartz de pe Calea Victoriei nr.13

Sigla atelierului foto, M. Schwarz de pe Calea Victoriei nr.13

BUCURESTIUL DE ALTADATA(45)


Portret de barbat cu barba si mustata din anul 1875

portret de barbat in anul 1875

Fotografie de epoca, tip CDV, din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand portretul unui barbat, in puterea varstei, cu frumoasa barba deasa si cu mustata, imbracat elegant. Fotografia este lipita pe un suport de carton gros, de tip carte de vizita si a fost realizata in anul 1875 in cabinetul fotografic ” Photographia Nationala” a fotografului JACQUES  STEFANOVICS, fotograf artistic.  El isi avea atelierul fotografic pe Calea Mogosoi ( dupa 1878, Calea Victoriei) la numarul 96, in curtea Bisericii Albe.

Pe distinsul domn, a carui identitate ramane, cel putin deocamdata, necunoscuta, il putem vedea cu cel putin 10 ani mai in varsta, intr-o alta fotografie veche  din colectia mea, realizata de asta data de un alt fotograf renumit din Braila si anume Josef Kozmata.

Sigla atelierului fotografic Jaques Stefanovics de pe Calea Mogosoi in anul 1875

Sigla atelierului fotografic Jaques Stefanovics de pe Calea Mogosoi in anul 1875

O lista a fotografilor de pe Calea Victoriei din Bucuresti( fost Mogosoi) puteti vedea AICI:,

care se regasesc in colectia mea de fotografii vechi.

BUCURESTIUL DE ALTADATA(44)


PE CALEA VICTORIEI IN PERIOADA INTERBELICA

Calea Victoriei-Palatul telefoanelor

Fotografie interbelica din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand o familie eleganta plimbandu-se pe Calea Victoriei, in dreptul Palatului Telefoanelor. Barbatul poarta un costum elegant, papion si palarie, iar doamna la fel de bine aranjata se lasa tinuta de brat de baiatul ei, in varsta de 7-8 ani.

BUCURESTIUL DE ALTADATA(43)


Biletele de altadata

Bilet ITB, circa 1950

Bilet ITB, circa 1950

Bilet ITB de altadata din colectia mea. Biletul costa doar 25 de bani si se puteau face doua calatorii( dus- intors), deci practic o calatorie costa 12,5 bani. Dupa cum vedeti biletul nu e perforat , asa ca poate mai este valabil !!! Cred ca biletul dateaza de prin anii 1950 cand a luat fiinta ITB-ul ( Intreprinderea de transport Bucuresti) .

BUCURESTIUL DE ALTADATA(42)


ELEGANTA TINERILOR DE ALTADATA

Tineri eleganti, Bucuresti 1942

Tineri eleganti, Bucuresti 1942

Fotografie de altadata din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand doi tineri, imbracati elegant, stand pe scarile unei case din Bucurestiul de altadata. Dupa cum este mentionat si pe fotografie, poza a fost realizata in anul 1942. Cu papion , viitorul compozitor Enrico Fanciotti.