SILUETE TRECÂND
Siluete trecând
fără vârsta, fără trup,
fără speranțe
evident,
după apusul soarelui
porțile se închid
mișcate de vânt,
fractaliile
devin argumente
pe obrazul tău.
(D.E.S. 1999)
Fractalii
Arhivele autorului: imaginecontinua
Ce e de făcut
Avem toate variantele pe masă. Cu toate acestea privim cu jind sub masă…
Amprenta timpului
FOTOGRAFI DE ALTĂDATĂ
Fotografi din centrul Bucureștiului de altădată
1. CAROL POPP de SATHMARY( 1812-1887), fotograf al Curtii Regale din anul , avea atelierul fotografic pe Calea Mogoșoi ( Calea Victoriei) vis-a-vis de biserica Săridar. A realizat primele fotografii in București in anul 1843(?).
2. FRANTZ DUSCHEK( 1839-1884), atelier pe podul Mogoșoi la nr. 21, fotograf al Curții Regale.
3. FRANZ MANDY(1848-1910), fotograf al Curtii Regale din anul 1878.
4.A.D.REISER (1840-1898), cu atelier foto pe Calea Mogoșoi la nr.23, în vecinătatea hotelului Oteteleșeanu. Anreas Daniel Reiser s-a născut în 1840 la Munich în Germania și a decedat în anul 1898 la Cairo în Egipt. A fost activ ca fotograf în Romănia între anii 1872-1883. A fost căsătorit cu sora unui alt mare fotograf, Frantz Duschek, care își avea atelierul la nr.21.Și-a început activitatea în România ca fotograf la Giurgiu și apoi la București pe Calea Mogoșoi la nr.23…
Vezi articolul original 485 de cuvinte mai mult
TRECEREA TIMPULUI
O doină de ANA BLANDIANA
O poezie de Ana Blandiana, publicată în ziarul VOCEA ROMÂNIEI, numărul din decembrie 1988, merită citită:
DOINĂ
de Ana Blandiana
Se-aude, se-aude, se-aude Din adânc, din vecii, din mereu Murmurul, sângele, gândul Poporului meu. Dorm păsări în aer trecând Prin liniștea fără de pată, Am fost asupriți uneori, Noi n-am asuprit niciodată. Noi n-am lunecat peste nimeni În tulbure-al gloriei ceas. Stă frunza în codri ciulită Să dea, de-i primejdie, glas. Stă iarba cu săbiile trase, Iar tu, libertate, apari Din tainiți vegheate mereu - Martori ne sunt munții mari. Și dau mărturie poienile Oprite pe margini de hău Că dac-am lovit vreodată A fost doar în numele tău. În numele tău cuvântăm La judecata popoarelor Și n-om asfinți niciodată, De-o fi după voia izvoarelor. Peste semețele piscuri Peste câmpiile mute Gândul poporului meu Se aude, se aude, se aude.
Primul trandafir
BUCUREȘTIUL DE ALTĂDATĂ
Inscripții pe uși de prăvălii
Pentru cei mai tineri, dar și pentru cei mai nostalgici dintre noi, pentru cei care tânjesc cu jind la timpurile de altădată:
Am găsit(regăsit), de curând, în colecția mea de ziare vechi, un număr din decembrie 1988 al ziarului ECOUL ROMÂNIEI, o publicație a diasporei românești din SUA. Pe pagina 24 a ziarului, apare, alături de alte poezii, una care mi-a atras atenția în mod deosebit, și pe care îmi permit să o prezint,
„CETATEA LUI BUCUR 1986
( inscripții pe uși de prăvălii)
Nu avem ambalaj Laptele s-a terminat Sunt plecată după bani mărunți la bancă Ședință Mă întorc imediat Nu vindem iaurt fără borcane la schimb Iaurt nu este Nu primim nici un fel de borcane Sămbătă nelucrătoare Concediu de naștere Igienizarea localului Oră de masă Zi scurtă Ne mutăm în alt local Sunt la trageri Nu avem bere Marți se dă zahărul Joi uleiul Zi liberă Dar pe nici o ușă nu scria ,, Țara liberă. Avem de toate."
Cetatea lui Bucur, poezie,1986
Citind această poezie(?) mi-am reamintit un episod din anii de liceu când am participat la o efectiv la un eveniment. Se vindea ulei la un mare magazin, Luceafărul, recent deschis, în municipiul Bacău.Era singurul magazin din oraș unde sau vândut, la liber, fără cartelă, două sticle de 1/2 litru de persoană. M-am așezat de cu seară la coadă, în spatele magazinului.Aveam satisfacția că eram printre primii.Până dimineață la ora 5, când se deschidea magazinul, coada ajunsese, zic eu acum, la peste 100 de persoane. Toată noaptea am moțăit, în picioare,cu gândul la gogoșile pe care mama urma să le facă cu uleiul procurat de mine.Recunosc că eram mare amator de gogoși, atăt eu, căt și frații și surorile mele. Uleiul care se cumpăra din rație, se termina, de cele mai multe ori în foarte scurt timp.A sosit și clipa mult așteptată.Ușile mari metalice ale magazinului s-au deschis. Eram în primul rând.Persoanele din fața mea deja ieșeau cu cele două sticle în mână, toate cu zâmbetul pe buze.Deodată, s-a auzit un murmur, apoi un freamăt.Cineva a lansat zvonul că sunt numai 20 de navete cu ulei, și că, cel mai probabil nu va ajunge pentru toată lumea așezată la coadă.Mulțimea din spate a început să impingă coada, in încercarea disperată, de a ajunge mai în față.Așa am ajuns să fiu surpins și strivit de ușile mari metalice. Am căzut și o mulțime de oameni a călcat pur și simplu peste mine.Am reușit să mă ridic și am înaintat, împins de mulțime.Era ca un zbor, ca o unduire.Pluteam pur și simplu. Cele două sticle erau în mâna mea. Eram victorios.Așa am mâncat cele mai bune gogoși din viața mea.
Gândul zilei
Ce este simetria?
Simetria în sensul ei originar înseamnă proporție fericită sau comensurabilitate.
Foto: imaginecontinua.
O altă simetrie
FRACTALII
Fractalia trei: PELICULA
E doar peliculă departe
Căzuntă-n lava, lenevind...
Miracolul de ziuă ne desparte
De liniștea ascunsă în colind.
Se-arată limbi de foc si ceara
Topita magmă din Olimp....
Când țărmul răscolit de seara
Transformă clipele-n alint.
Apare când și când destinul
Transfigurat în chip de lut.....
Lovit iar de toiag cuvântul
Incheie ciclul, acum mut.
======================
(D.E.S.- 1986)
GÂNDUL ZILEI – Ce este o grădină?
Despre parcul CIȘMIGIU
În legătură cu starea parcurilor, a grădinilor publice s-a mai scris și se mai vorbește. Nimic rău în asta, dimpotrivă…Partea proastă este că se face prea puțin , și când se face , se face nepotrivit , sau mai tragic, chiar rău. De curând, răsfoind caietele de artă și critică SIMETRA – numărul V din toamna anului 1943, mi-a atras atenția, la pagina 203, următoarea reflecție, semnată G.M.C., pe care o parafrazez:
” Ce este o grădină
Într-o capitală, o grădină, un square, un parc nu sunt decât un loc cu flori, umbre și apă pentru odihna și destinderea cetățenilor.
La noi, o grădină e un loc pentru a face expoziții cu pavilioane multe, sau restaurante de tot felul și în cel mai bun caz o anexă a cimitirului Bellu pentru gloriile naționale. După ce s-au îngrămădit în Cișmigiu diversele piertroaie ale dărâmăturilor , acest parc devine acum adăpostul busturilor academice grupate în sindrofii. Ne aștepteptăm și la apariția unor statui ecueste.
Iar trecătorii se vor plimba plângând, zicând versurile lui Arghezi:
Aicea au fost flori, privighetori, etc”.
Ce să vezi, ca o ironie a sorții, istoria se repetă…În timpurile noastre, statuilor, pavilioanelor și restaurantelor, s-au adăugat animale( nu vreau să zic haite), biciclete, locuri de joacă și de distracție, spălătorii ah-hoc,etc.
Da, lumea evoluează. Treptat ne obișnuim cu toate, adică ne adaptăm. Atât și nimic mai mult…
Până la urmă și în final, ce este o grădină, fie ea și publică? Un loc cu de toate pentru toți?
Din Grădina Cișmigiu:
- Vânzătoarea de pălării.
- Les Dedes.
- Luna Bucureștilor în anul 1937.
- Caporal în grădina Cișmigiu în anul 1933.
- Grădina Cișmigiu în perioada interbelică.
- Grădina Cișmigiu în anul 1953.
- Recruți în Grădina Cișmigiu, circa 1944.
FRACTALII
FRACTALIA DOI – OUL
Oule,
ar fi cazul să te mai culci,
acum toata lumea doarme
pe rupte...
numai ochiul tău,
(din nou, pentru a câta oară?)
privește timpul închis în coaja ta.
Nu încerca să te spargi
ai putea să mori mai înainte
ca să-ți cunoști timpul.
( D.E.S.-1999)
imaginecontinua 