FOTOGRAFI CELEBRI DIN CHIȘINĂUL DE ALTĂDATĂ

SIMON LENKER – DOMNIȘOARĂ CU PĂLĂRIE ÎN ANUL 1896

S. LENKER, 1896,Tănără fată cu pălărie – din colecția personală

Fotografie de epocă din colecția mea de fotografii vechi, reprezentând o tănără și drăguță domnișoară, cu o superbă pălărie , care nu pare prea scumpă, dar îi pune în valoare inocența, ochii expresivi și nu în ultimul rând naturalețea chipului. Nu pot să nu remarc gulerul de dantelă ce îi acoperă umerii, așa cum cerea moda timpului. Nu prea are bijuterii sau podoabe valoroase, semn că nu făcea parte dintr-o familie prea înstărită.

Fotografia este de format CDV și a fost realizată în atelierul celebrului fotograf din Chișinău, SIMON LENKER în anul 1896. El a fost activ în Chișinău în perioada 1886-1905. În anul 1896 când a fost făcută fotografia, atelierul funcționa pe strada Aleksandrovskaia în casa Doncev. În acestă locație el a făcut fotografii între anii 1889-1902. Printre clienții lui se aflau oameni din toate păturile sociale. Probabil că zilnic în atelierul lui fotografic se perindau ofițeri și soldați ai Regimentului 53 al armatei imperiale, încartiruiți la Chișinău, pentru…liniștea și siguranța orașului. Dealtfel, Lenker a devenit cunoscut în istoriografia fotografiei prin albumul de fotografii ce prezintă aspecte din viața acestui regiment, album alcătuit în jurul anului 1900. Deși am căutat pe internet, eu nu am reușit să văd albumul. Mai încerc…

Simon Lenker- ateliere foto în Chișinău

• În anul 1886 pe strada Haralampievskaia la nr.102.
• În anul 1889 la casa Doncev de pe strada Aleksandrovskaia.
• În anul 1902 în casa Șlihenmebr, vizavi de Primăria Chișinău.
• În anul 1905 în casa Kerm, an în care vinde atelierul unui alt fotograf, M.Tașker.

S. Lenker, 1896, Chișinău – fotografie din colecția personală

*În anul 1903 a participat la Expoziția de la Chișinău unde a fost medaliat.

**Tot în anul 1903 a avut loc Pogromul de la Chișinău.

***Pe verso fotografia este datată, 1896 – 17 septembrie(?), și are o dedicație în limba rusă, pe care eu nu am reușit să o descifrez. Poate mă ajută cunoscătorii de limba rusă.

LA TRIBUNA PARLAMENTULUI

REACȚIE

În anul 1901, într-una din ședințele Camerei, Dimitrie A. Sturza, președintele guvernului liberal din acea vreme, l-a criticat îndelung și vehement pe P.P. Carp. Deși cu alte ocazii acesta îl întrerupsese adeseori , în acel moment fruntașul conservator l-a ascultat liniștit până la sfărșit.

Coborând de la tribună și trecând pe lângă Carp, Sturza i-a șoptit plin de sine:

-De data asta nici măcar n-ai deschis gura!

-Te înșeli! Înseamnă că nu te-ai uitat destul de atent la mine. În timpul cuvântării dumitale am căscat cel puțin de 30 de ori…

PORTRETE(177)

DOMNISOARA DE ALTADATA

Fotografie de epoca, de tip CDV, din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand o tanara domnisoara de altadata. Fotografia a fost realizata in jurul anului 1900  de fotograful FRITZ FRANK din Frankfurt. Fotografia are dimensiunile de 15/7,5 cm, este lipita pe un suport de carton gros si cu siguranta a fost data vreunui pretendent. Nu stiu cum se numeste tanara domnisoara si ce destin a avut, insa eleganta si gingasia ei merita admiratia noastra.

AMPRENTE SI AMINTIRI(79)

ABATIA MELK  INAINTE DE ANUL 1900

Peisaj cu o luntre si Abatia Melk,vazuta chiar de pe Dunare, circa 1890

Fotografie de epoca din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand o imagine inedita , surprinsa chiar de pe Dunare, de fotograful Theodor Mark din Scheibbs, inainte de anul 1900, circa 1890.

Fotograful retine pe memoria peliculei o luntre cu un vaslas si doi pasageri care trec in apropierea manastirii benedictine Melk din Austria, admirand desigur maretia ei.

Fotograful  T.Mark si-a fondat atelierul fotografic in orasul Scheibbs inca din anul 1864. Fotografia este de tip CDV pe suport de carton gros, dimensiuni 10,5/6,5 cm.

AMPRENTE SI AMINTIRI(77)

MEMORIA…

Cum explica lumea de altadata pierderea memoriei?

Cu putin timp in urma mi-a picat in mana o carticica, usor ponosita  si purtand amprenta timpului, intitulata sugestiv ” Despre batranete” de M.T.CICERONE, aparuta la Editura Librariei” UNIVERSALA” Alcalay&Co de pe Calea Victoriei nr.27, colt cu Bulevardul Elisabeta, chiar la parterul hotelului ” Grand Hotel du Boulevard”. Cartea a aparut in cadrul celebrei colectii ” Biblioteca pentru toti” cu numarul 339 in primii ani ai secolului XX, in traducerea realizata de C.S.STOICESCU din limba latina. Rasfoind cartea am gasit, la pagina 28 -29,  explicatia pe care anticii o dadeau pierderii memoriei. Astfel oamenii de altadata considerau ca ” citirea inscriptiilor de pe morminte duce la pierderea memoriei”. 

Ca raspuns la aceasta credinta populara, CICERONE explica, citez:

” Memoria se slabeste. Da, daca nu se exerciteaza. Batranii nu-si pot conserva facultatile lor decat cu acest pret. Exemple: Temistocle, Sofocle, Homer, Hesiod, etc.

Insa se slabeste memoria. Negresit , daca nu o vei exercita, sau daca vei fi prea uituc chiar din natura. Temistocle stia numele tuturor concetatenilor sai: Crezi oare ca dansul, inaintand in etate, a salutat vr-o-data pe Aristide in locul lui Lisimac? Chiar eu, cunosc nu numai pe cei ce traiesc acum, dar chiar pe parintii si pe stramosii lor. Si nu ma tem, dupa cum se zice, ca voi perde memoria, pentruca citesc inscriptiile de pe morminte. Eu nu am auzit pe nici unul din batrani, ca a uitat locul unde si-a ingropat banii. Ei tin minte tot ce-i intereseaza, isi aduc aminte de zilele lor de infatisare, de debitorii si creditoriilor……

……Inteligenta ramane la batrani,  atat numai, daca ei isi conserva gustul de studiu si de ocupatiune; si aceasta este adevarat nu numai pentru barbatii insemnati  si pentru cei care au ocupat functii publice, dar si pentru aceea care duc o viata privata si linistita: Sofocle scrise tragedii pana in cele mai adanci batraneti. Si fiindca  se parea  ca isi neglijeaza afacerile familiei din cauza acestor ocupatii, fiii sai il trasera inaintea judecatii, si cerura a i se lua dreptul administrarii averii sale, dupa cum e obiceiul si la noi  de a se interzice acest drept parintilor de familie, cari isi neglijeaza bunurile lor.

Atunci, se zice, ca batranul ceti inaintea judecatorilor acea frumoasa opera, ce o avea in mana si pe care o terminasede curand, EDIP LA COLONA si intreba daca acea opera pare esita din creerul unui nebun. In urma acestei cetiri, batranul fu achitat de judecatori….”

Si exemplele continua in carte. Eu va invit sa o cititi, chiar daca poate medicii, psihologii sau psihiatri  din ziua de azi ar putea avea si alte pareri sau cu siguranta ar prescrie imediat o reteta.

Prin urmare cititi fara frica inscriptiile de pe morminte caci memoria  voastra nu va fi afectata in nici un fel, din contra, aveti toate sansele sa o imbogatiti!

BUCURESTIUL DE ALTADATA(47)

TANAR CU MUSTACIOARA

Tanar cu mustacioara, circa 1895-1900

Fotografie de epoca,de tip CDV, din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand portretul unui tanar cu mustacioara , imbracat elegant si foarte serios :). Cu siguranta fotografia ar fi trebuit sa ajunga la  tanara domnisoara, daca nu cumva chiar a ajuns. Fotografia este de tip carte de vizita pe suport de carton gros si a fost realizata la atelierul fotografic ” Joseph Torok” din Bucurestiul de altadata, de pe strada Domnei( Doamnei) nr. 2   , vis-a-vis de Legatiunea Rusa. Nu este datata si nici nu ne ofera informatii despre tanarul din fotografie, fiind realizata in ultimii ani ai secolului al 19-lea, circa 1895-1900.

Fotograful situat destul de central, chiar daca nu pe Calea Victoriei, unde se afla elita fotografilor, ne prezinta pe verso o mica prezentare a serviciilor oferite: ” Specialitati Fotografii Aquarelle si Platinotipie pana la marime naturala”.

Fotografia J.Torok

Platinotipia era o tehnica fotografica destul de scumpa, bazata pe folosirea sarurilor de platina, ceea ce asigura o calitate si stabilitate deosebita fotografiilor. Se pare ca la noi in tara primele platinotipii au fost executate de  celebrul fotograf Franz Mandy.

* Definitia din DEX pentru platinotipie:

PLATINOTIPÍE s.f. Procedeu de imprimare fotografică bazat pe acțiunea luminii asupra sărurilor de platină (1). – Din fr. platinotypie.

*Dupa Primul Razboi Mondial acesta tehnica a fost data uitari in special datorita scumpirii platinei.

* Un articol interesant despre platinotipie gasiti AICI:

* Au existat si fotografii executate cu palladiu.

AMPRENTE SI AMINTIRI(71)

CINE ESTE BUBICO?

Detin in colectia mea de fotografii vechi mai multe imagini inedite cu animale si pasari de altadata, in special cu caini. Aici am o imagine cu catelul Tuchi, cel mai renumit catel din Braila in perioada interbelica. As fi fericit sa am o fotografie cu Bubico, poate cel mai celebru catel din Romania, dar din pacate nu am. Nici nu stiu daca exista o asemenea fotografie. Cu sau fara fotografie, Bubico ramane la fel de cunoscut ca si cel care l-a introdus in eternitate, adica nemuritorul si mereu actualul Ion Luca Caragiale.(1852-1912). Sincer pana astazi nu stiam daca catelul Bubico a existat sau e doar o nascocire a lui Caragiale. Astazi insa am aflat, din intamplare , cine este Bubico, rasfoind revista ” Viata Romanesca„, numarul 6 din iunie 1962. La pagina 152 in articolul: ” Din amintirile mele despre tata„, fiica lui Caragiale, Ecaterina Logadi, povesteste, citez:

„....Din anul 1900, cand am parasit casa bunicilor, a inceput seria mutarilor noastre. Schitele ” De inchiriat” si ” Caut casa” ilustreaza viata noastra din Bucuresti, cand, in trei ani, am schimbat patru locuinte,

  Vad casa in care am stat candva si care exista si azi , pe str. Maria Rosetti nr.5, pe atunci Sf. Spiridon, si unde ca si in schita ” De inchiriat” se afla lipite, spate in spate, doua cladiri gemene: „identice la fel”. Locuinta noastra era orientata spre nord, iar cea locuita de proprietar spre sud. Tot ca si in nuvela, tata a propus proprietarului sa facem schimb de locuinta. Refuzat, el s-a suparat si ne-am mutat la mica distanta de acolo, in Str. Rotari, azi I.L.Caragiale. Casa exista si azi la nr.21-23. proprietarul avea un catel foarte rasfatat, pe care-l chema Bubico, si care era sortit sa treaca la nemurire in schita cu acelasi nume...”

*Articolul mai sus mentionat a fost scris cu ocazia implinirii a 50 de ani de la moartea dramaturgului si publicistului.

Asadar Bubico chiar a existat, fiind cainele proprietarului casei unde a locuit Caragiale cu familia, in primii ani ai secolului 20. 🙂

Alte imagini cu catei de altadata, aflate in colectia mea de fotografii vechi:

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/10/14/perioada-interbelica-12-interbelic-time/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2013/10/30/perioada-interbelica106/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2013/10/19/perioada-interbelica101/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2013/03/29/amprente-si-amintiri-13/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/12/11/perioada-interbelica-21-interbelic-time/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/12/03/perioada-interbelica-18-interbelic-time/

* https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/04/12/delta-dunarii-1921-16/

Femei în fotografie – Prima parte

Interesant articolul. Poate gasesti informatii si despre femeile fotograf din Braila. Iti pot da un nume ” Elena Kolpi” , sotia renumitului fotograf Alois Kolpi. Ea a continuat activitatea atelierulu idupa moartea lui.

Artele şi ştiinţele vieţii

Participarea femeilor în fotografie merge înapoi, la originile apariţiei acesteia.Multe dintre cele mai vechi fotografii sunt făcute de femei, majoritatea din Marea Britanie sau Franța, care s-au căsătorit cu pionierii de sex masculin din domeniu, sau au avut relații strânse cu familiile lor.Acesta a fost mai ales în nordul Europei unde femeile au intrat mai întâi în această activitate şi unde s-au deschis studiouri: Danemarca, Franța, Germania, Suedia. Din 1840, în Marea Britanie fotografia s-a dezvoltat exploziv ca o artă până la sfârșitul anilor 1850. Dar lucrurile au evoluat mai mult, ajungându-se ca la 1890 să se deschidă primele studiouri conduse de femei, în New York City.

Ca urmare a deschiderii Marii Britanii, care a promovat fotografia artistică din anii 1880, Alfred Stieglitz  a încurajat mai multe femei să se alăture mișcarii pe care a fondat-o în 1902, așa-numitul ”pictorialism”.În Viena, Dora Kallmus (Madame D’Ora), a fost un pionier al utilizării studiourilor fotografice ca locuri…

Vezi articolul original 81 de cuvinte mai mult

PORTRETE(174)

MAXIM GORKI

Maxim Gorki

Portretul scriitorului rus Maxim Gorki (1868-1936) realizat cel mai probabil inainte de anul 1900, asa cum apare pe o carte postala aflata in colectia mea. Cartea postala a fost oferita domnisoarei Bianca Goldstein pe data de 21 0ctombrie 1907. Cel care a oferit aceasta carte postala a tinut doar sa o  semneze fara sa adauge nici un comentariu.

Un mic amanunt despre Maxim Gorki este ca acesta a ramas orfan la varsta de noua ani, fiind crescut de bunica lui. La moartea acesteia in anul 1887, cand el avea 19 ani, a incercat sa se sinucida, hoinarind prin toata Rusia timp de cinci ani.

Alte imagini ale lui Maxim Gorki( Maksim Gorky) realizate in jurul anului 1900, gasiti ,    AICI  , dar si AICI.

PORTRETE(174)

PORTRET DE FAMILIE

Fotografie de epoca din colectia mea de fotografii vechi, reprezentand un negustor din Buzaul de altadata, impreuna cu familia. Plinut si cu mustata neagra sta asezat pe scaun, iar delicata lui sotie se sprijina pe umarul lui. Fotografia este de tip tablou, pe suport de carton gros si a fost realizata in studioul fotografic ” SCHMIDLIN” din Buzeu( Buzau), fotograf al Curtii Regale, in ultimii ani ai secolului al XIX-lea.

Pe fetita o regasim, peste ani si ani, AICI, in postura de tanara mireasa de ofiter. Privind retrospectiv, si nu neaparat rautacios, vom observa ca negustorului nostru ia  incaruntit mustata si pare ca iubita lui sotie s-a cam indepartat de el…

 

Sigla atelierului fotografic SCHMIDLIN pe la 1900