ANECDOTE CU MINUNI

Testamentul preotesei

de Th.D. Speranția

Biata coană preoteasa,
   Tare-a mai slăbit sărmana!
Și-a pus șapte acatiste
   Pân-acum la sfânta Ana!
Și de moarte nu-i e dânsei
   Că tot moare-omu odată,
Și viața ce-i? nimică
   Bat-o scârba ei s-o bată;
Dar i-i milă ei sărmanei,
   De biet părințelul ei,
Că-i voinic, doar încă-i tânăr...
   Ani d-abia cinci-zeci și trei
Ce se face el pe lume
   Numai singur fără ea.
Când era deprins ca numai
   Ea de-a gata tot să-i dea?
Câte-odată, dintr-o vorbă,
   Părințelu -ntr-adevăr,
Se-ntâmpla să-i sară țâfna
   Și să-i pună mâna-n păr
Și să-i strige: s-o iea dracul,
   Viespe de pe capul lui,
Că mai rea de gură alta
   De cât ea pe lume nu-i;
Dară multe zice omul,
   Multe face la mânie
Dânsa biata de nimicuri
   Nu vrea seamă să mai ție.
........................................

Într-un rând cum stau de vorbă
   În ajun de sfânt Andrei,
Ea în patul ei de boală,
   El la ușă-n fața ei:
- Uite, dragă, zice dânsa,
   După mine, vezi să ști,
Nu rămâne cârcoteală
   Și bucluc de datorii.
Eu aparului pe apă
   Și lăptarului pe lapte
Astea am să le plătesc
Și lui Dumnezeu Prea Sfântul,
   Sufletul îi datorez.
Încolo, Părinte dragă,
   M-am gândit, m-am răsgândit
Nici un căpețel de ață
   Nu mai este de plătit.
-  Bine, dragă, zice dânsul,
Nu-ți mai bate capul, bine,
Tu lui Dumnezeu plătește-i,
 -  Celelalte las pe mine.