CE ALEGEM MIEZUL SAU COAJA?
Pentru mine un lucru este destul de clar, anume faptul, ca este foarte important ce si cum alegem in viata. Miezul, adica esenta lucrurilor sau coaja, adica invelisul, aparenta. Se spune ca in reclama conteaza ambalajul si nu intotdeauna continutul. Poate ca asa este pentru unii. Pentru mine insa nu. Imi place sa fiu bine informat cand aleg ceva sau ma rog sa ma informez cat mai mult cu putinta. In ziua de astazi nu este prea greu sa te informezi. Informatia circula cu repeziciune si este destul de accesibila oricui. Trebuie doar sa doresti acest lucru si sa perseverezi putin. Sa stiti ca nu am procedat asa dintotdeauna. De multe ori am actionat din inertie sau chiar la intamplare. Evident surprizele nu au intarziat sa apara. Ca sa nu mai lungesc , am sa intru in miezul problemei. Recunosc ca sunt mort dupa branzeturi, fan cum se spune. Prin 1995 am avut sansa sa ies prima data in Occident, mai exact in Franta. Am ajuns destul de tarziu, seara, pe la 11, la familia unde urma sa fiu cazat vreo saptamana. Mai tarziu am aflat ca era chiar primarul localitatii. Fiind vara, prin august, evident familia era la mare de cateva saptamani si a intrerupt concediul pentru mine. S-au scuzat ca nu au avut timp sa pregateasca de mancare, totusi au improvizat o gustare. Un platou cu rosii taiate felii si preasarate cu frunze de busuioc si ulei de masline. Alt platou avea sapte – opt bucati diferite de branza, rotunde, nu foarte mari si usor colorate, parca ar fi fost mucegaite.. Nu mai vazusem astfel de branza. Fiindu-mi destul de foame m-am si infipt in ele, adica am luat din start doua bucati si le-am pus pe farfuria mea. Imediat am observat ca gazdele mele se uita cam ciudat la mine. Am intrebat atunci : am gresit cu ceva? Nu prea, zice el, dar noi obisnuim sa luam cate o felie, doua, din mai multe bucati. Destul de jenat mi-am cerut scuze si le-am marturisit ca nu am mai mancat asa ceva si ca in Romania nu se gasesc astfel de branzeturi in magazinele pe care le frecventez eu. Au fost destul de mirati. Astfel am descoperit eu savoarea branzeturilor fine, frantuzesti. 🙂
Povestea branzei poate incepe de aici
Plecand de la aceasta intamplare am invatat ca ori de cate ori am in fata un fel mancare necunoscut, astept sa vad cum procedeaza altii, apoi servesc si eu…
Acum, practic nu e zi sa nu mananc branzeturi. Stiu ca branza e miez de lapte, e inima laptelui…
Acest articol este scris in cadrul competitiei SuperBlog 2013.
imaginecontinua 