Rămâi la tine acasă, acasă în sufletul tău…
Nu departe de noi, puțin spre est, la o aruncătură de băț se prepară o ciorbă acră rău de tot cu niscaiva frânturi de adevăr , multă minciună și un cazan plin de istorie, o istorie denaturată creată , ireală, plămâdită în laboratoare și plină de troli. Bucătarul șef se închină din când în când cu oarecare pravoslavnicie ( căci de evlavie duhovnicească nu poate fi vorba) și are pretenția că face cea mai strașnică ciorbă din lume. Vrea să mâncăm cu toții din ea. Dacă nu vrea cineva i se va servi cu forța, eventual direct pe masa lui din bucătărie cu o rachetă sau cu o dronă.
” De multe ori vedem că nu facem decât să-i judecăm pe ceilalți. Chiar și în tăcere, inima noastră vorbește neîncetat despre alții. Această judecată ne împiedică să rămânem în noi înșine. Suntem mereu în ceilalți. Suntem mereu porniți să descoperim în ei greșeli, pentru a ocoli realitatea noastră. Însă în acest fel nu ajungem niciodată la noi și nici în liniștea noastră interioară. „
( Anselm Grun)
Uite așa, tot ce spun, gândesc sau fac ceilalți, e rău. Din mintea noastră aceste idei trec în bucătărie și apoi pe glia altora. Nu contează ce suntem noi. Important este doar să impunem celorlanți voința noastră. Nu contează voia lor. Doar a noastră trebuie să se impună cu orice preț. Rezolvarea dilemei?
imaginecontinua 