Braila cea de altadata…
Fruntaşii târgului cu prăvălii
se îngrămădesc în zori pe uliţa mare,
cu trebi importante
în haine ilustre de-oraş.
Înfriguraţi, în mişcare
ies fericiţi, cu negoțul de grâne încheiat
de la birouri modeste,
ca apoi să se-nchidă până-n noapte târziu
în cafenele turceşti aburinde.
Pe lângă ei, pe uliţa largă
se vântură alţii, codaşi, mijloaşi,
nerodiţi prin buzunare
dar cu rânduieli grele, pe la prăvălii,
cu capetele între umeri a nevoie.
Şi apoi bragagii se-ntrec
să ostoiască setea norodului muncit,
lângă zalhanale şi cojocării,
în hărmălaie şi mirosuri.
Se vânzoleşte poporul
în pântecul uliţei vii
cu mercurialul pe uşi
şi geamuri cu prelate.
Şi asta până când soarele
se pune la odihnă,
pe-o parte în maluri
şi cealaltă în cer.