CARTI

CUM S-A INECAT TIGANUL LA MAL, povestea tiganului inecat la mal

De multe ori, de-a lungul timpului, am auzit expresia” S-a inecat precum tiganul, la mal” sau ” Ai grija sa nu te ineci ca tiganul la mal„, dar nu am stiut de unde provine sau cum s-a nascut expresia.De curand am gasit intr-o carte aflata in biblioteca mea, pe care nu am citit-o niciodata, desi pe vremuri citeam cel putin o carte pe zi, explicatia acestei expresii. Prefer sa o reproduc asa cum apare ea in cartea ” CUVANTARI POPULARE”, autor C.RADULESCU-CODIN, Bucuresti,  Editura”ANCORA” S. Benvenisti & Co.,strada Emigratului nr.4 – 6, Bucuresti, 1927, pagina 66 – 67, pastrand  totusi, pentru putina savoare,  ortografia vremii :

,, Omul care face rele, de multe ori e pedepsit de puterea dumnezeeasca, pe lumea asta, chiar cand crede ca, cu diferite daruri, a pacalit pe D-zeu, cum fac unii care dau la puturi , la cruci, sarindare s.a., dar fac pacate mereu inainte, crezand ca D-zeu , pentru daruri, le va ierta pacatele.Acestia dau in patima tiganului , care mergea pe o punte cu o slanina la spinare si, fiindu-i frica sa nu cada in apa , ca era furtuna, noapte si intuneric, ruga pe D-zeu sa-i lumineze calea, sa fulgere:

 – ,, Haide, Doamne, da lumina

      Ca ti-oi da si eu slanina”

iar cand a ajuns aproape de mal, si-a luat seama, tocmai ca acei pretinsi milostivi ai nostri:

– ,, De-acum, Doamne, cum ii vrea                                                             

Copii la joaca

 

     Lumina-vei tu, or ba,

     Eu slanina n-am de dat

     Ca doar nu mi-e de furat.”

si cum face hop… cade’n baltoaca, ca n’a mai fulgerat D-zeu si atunci, inecat la mal, de acolo din balta, a strigat :

– ” Valeu, maica, c’am patit-o ! Oleu! Doamne, m’ai scaldat

     Ca te potrivisi indata  la o vorba de om beat.”…